Cat de greu e sa devii roman…

Imediat ce are succes in strainatate, emigrantul care a lasat dezamagit tara in urma este adoptat subit si asumat cu mandrie patriotica de conationalii de acasa. „E roman”, urla intreaga suflare. „Traiassca, infloreasca!”…Asta li se intampla si fetelor Petruta Kupper si Linda Teodosiu, acum in voga in Germania datorita prestatiei lor de la concursul tv „Germania caută talente”. Au fost adoptate de romani. Sunt romance. Din invizibile au devenit vizibile. La fel s-a intamplat si in cazul laureatei Nobel pentru literatura, Herta Muller, careia Romania i-a dat inainte de 89 o drama, din care si-a inspirat mai apoi stralucirea, in Germania.

Linda Teodosiu, nascuta in Germania, o solista care a castigat acum doi ani concursul de televiziune mai sus pomenit si care este acum in top la nemti, este promovata agresiv de Sony. In tara, probabil, ar fi cantat prin cluburi obscure sau la festivalurile oraselor, care duhnesc a mici si bere.

Studenta a lui Gheroghe Zamfir, naista Petruta Kupper a emigrat in Germania acum un an si jumatate, dupa ce a absolvit Sociologia si Muzica. S-a inscris la concursul „Germania caută talente”. A trecut de preselectie (concurenta: 37.000 de persoane), apoi a sustinut un recital care a umplut de lacrimi jumatate din sala, inclusiv juriul. Am urmarit fascinat filmuletul cu acest recital.

Petruta Kupper e de o sensibilitate rara, iar caldura ei a invaluit publicul. M-a impresionat si dialogul ei cu juriul. Cred ca a avut o viata grea. Ca si cei mai multi muzicieni romani, cred ca nici ea nu a avut prea multe sanse in Romania. Pentru ca aici prea multi pun semnul egalitatii intre muzicieni si lautarii de la metrou. Ca profesori , absolventii academiei de muzica castiga ceva mai mult decat salariul minim pe economie. Respinsi violent, unii lasa Romania in urma. Cunosc personal muzicieni care au plecat. Mi-au spus ca in Germania sau aiurea au trebuit sa lupte pentru adaptare. Sa munceasca pentru un camin, pentru o paine, sa invete o noua limba, pe drumul spre serviciu (incercati sa invatati germana, e „distractiv”), care pentru multi inseamna un restaurant sau un santier, sa castige increderea vecinilor, mereu suspiciosi, daca nu chiar indiferenti fata de esticul disperat si fastacit, sa inteleaga cultura tarii in care incep o noua viata si, cel mai important, sa isi perfectioneze arta de a canta, fapt care presupune munca intensa si transpiratie.

Cand talente precum Petruta Kupper si Linda Teodosiu ies la lumina, dupa un itinerar dramatic, ce presupune renastrea intr-o noua cultura, sacrificii si mizerie, apar pe bloguri si comentariile noilor adulatori: „Traiasca Romania, sant mandru de tara mea” sau „Asta e Romania adevarata”. Nu, din pacate, nu e Romania adevarata. E Germania. E altceva.