Cat de greu e sa devii roman…

Imediat ce are succes in strainatate, emigrantul care a lasat dezamagit tara in urma este adoptat subit si asumat cu mandrie patriotica de conationalii de acasa. „E roman”, urla intreaga suflare. „Traiassca, infloreasca!”…Asta li se intampla si fetelor Petruta Kupper si Linda Teodosiu, acum in voga in Germania datorita prestatiei lor de la concursul tv „Germania caută talente”. Au fost adoptate de romani. Sunt romance. Din invizibile au devenit vizibile. La fel s-a intamplat si in cazul laureatei Nobel pentru literatura, Herta Muller, careia Romania i-a dat inainte de 89 o drama, din care si-a inspirat mai apoi stralucirea, in Germania.

Linda Teodosiu, nascuta in Germania, o solista care a castigat acum doi ani concursul de televiziune mai sus pomenit si care este acum in top la nemti, este promovata agresiv de Sony. In tara, probabil, ar fi cantat prin cluburi obscure sau la festivalurile oraselor, care duhnesc a mici si bere.

Studenta a lui Gheroghe Zamfir, naista Petruta Kupper a emigrat in Germania acum un an si jumatate, dupa ce a absolvit Sociologia si Muzica. S-a inscris la concursul „Germania caută talente”. A trecut de preselectie (concurenta: 37.000 de persoane), apoi a sustinut un recital care a umplut de lacrimi jumatate din sala, inclusiv juriul. Am urmarit fascinat filmuletul cu acest recital.

Petruta Kupper e de o sensibilitate rara, iar caldura ei a invaluit publicul. M-a impresionat si dialogul ei cu juriul. Cred ca a avut o viata grea. Ca si cei mai multi muzicieni romani, cred ca nici ea nu a avut prea multe sanse in Romania. Pentru ca aici prea multi pun semnul egalitatii intre muzicieni si lautarii de la metrou. Ca profesori , absolventii academiei de muzica castiga ceva mai mult decat salariul minim pe economie. Respinsi violent, unii lasa Romania in urma. Cunosc personal muzicieni care au plecat. Mi-au spus ca in Germania sau aiurea au trebuit sa lupte pentru adaptare. Sa munceasca pentru un camin, pentru o paine, sa invete o noua limba, pe drumul spre serviciu (incercati sa invatati germana, e „distractiv”), care pentru multi inseamna un restaurant sau un santier, sa castige increderea vecinilor, mereu suspiciosi, daca nu chiar indiferenti fata de esticul disperat si fastacit, sa inteleaga cultura tarii in care incep o noua viata si, cel mai important, sa isi perfectioneze arta de a canta, fapt care presupune munca intensa si transpiratie.

Cand talente precum Petruta Kupper si Linda Teodosiu ies la lumina, dupa un itinerar dramatic, ce presupune renastrea intr-o noua cultura, sacrificii si mizerie, apar pe bloguri si comentariile noilor adulatori: „Traiasca Romania, sant mandru de tara mea” sau „Asta e Romania adevarata”. Nu, din pacate, nu e Romania adevarata. E Germania. E altceva.

4 thoughts on “Cat de greu e sa devii roman…

  1. Rami

    Draga Raul,
    am revenit la lecturile tale si ne-am adancit in citit in seara aceasta…nu mai reusesc sa revin la invatat, e vina ta:)
    M-a impresionat si pe mine sambata trecuta aparita acestei minunate cantarete de nai in Germania, a fost cu adevarat deosebita si am inceput imediat sa-mi sun prietenii romani de aici si sa-i intreb daca au simtit la fel. Ca cei di tara si-i aroga apoi ca fiind talentele „noastre romanesti”, mi se pare putin cam tarziu, cum spui si tu. Dar eu subliniez un aspect din perspectiva emigrantului, anume ca e o asa imensa mandrie pentru noi sa-ti simti romanii tai care uluiesc cateva milioane de spectatori nemti in decurs de doua minute.
    Ceea ce mi se pare insa trist e cand presa germana scrie – apropo de Linda Theodosiu – de talentele „lor” muzicale, ea, de pilda, nefiind de nici o parte nemtoaica. Au trecut cateva saptamani pana a aparut in presa faptul ca ea e, de facto, romanca si ca tatal ei e unul din cei mai mari solisti de jazz internationali (roman fiind).
    Cat despre Herta Müller, respect, si se cumpara momentan in Germania in delir.
    Felicitari!
    Rami

    Răspunde
  2. raulchis Autor articol

    Merci Rami pentru aceste randuri. Inteleg si mandria aceasta pe care o simt romanii plecati, e fireasca, e normal sa fii emotionat. Sper, insa, ca acestui popor sa-i creasca un nas mai mare, sa miroase mai din timp talentele si sa le aprecieze aici.
    V-am pupat🙂

    Răspunde
  3. cristi

    mi-as dori si eu ca adevaratele talente sa fie descoperite si apreciate mai intai la noi in tara. insa, nu stiu de ce, am senzatia ca la acest capitol dau dovada de un optimism avansat, ca sa nu zic…. deplasat. si asta pentru ca, din pacate, in fiecare an auzim, vedem, citim despre noi si noi talente din romania, descoperite si apreciate afara. si culmea e ca toata lumea e de acord ca trebuie facut ceva, insa nimeni nu face.

    Răspunde
  4. V.

    Multumiri pentru aceasta atitudine.
    Aveti aici un mic material necesar, pentru o altfel de reflectie…

    The difference

    I Got Up Early One Morning
    and rushed right into the day;
    I had so much to accomplish that
    I didn’t have time to Pray.
    Problems just tumbled about me, and heavier came. each task
    “Why doesn’t GOD help me”?
    I wondered…
    He answered:
    “You didn’t ask”.

    I wanted to see joy and beauty, but The Day, toiled on gray and bleak;
    I wondered…
    Why GOD didn’t show me?
    He said:
    „But you didn’t seek”.
    I Tried to Come into GOD’S Presence,
    I Used Oll my keys at the lock.
    GOD gently and lovingly chided:
    “My Child, you didn’t knock”.

    I woke up early This Morning,
    and paused before entering the day;
    I had so much to accomplish that
    I HAD TO TAKE TIME TO PRAY.

    ++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

    Footprints
    One night a man had a dream.
    He dreamed that he was walking along
    the beach with The LORD.

    Across the sky flashed scenes from his life.
    For each scene, he noticed two sets
    of footprints in the sand:
    one belonged to him,
    and the other to The LORD.
    When the last scene of his life flashed before him,
    he looked back at the footprints in the sand.

    He noticed that many times along the path of his life
    there was only One Set of Footprints.
    He also noticed that it happened at
    the very lowest and saddest times in his life.

    This really bothered him and he questioned THE LORD about it:
    LORD, you said that once I decided to follow you,
    you’d walk with me all the way.

    But I have noticed that during the most troublesome times in my life,
    there is only one set of footprints.
    I don’t understand why when I Needed You
    most you would Leave Me?
    THE LORD Replied:

    *My precious, precious child,
    I love you and I would Never Leave You.
    During your times of trial and suffering,
    when you see only One Set of Footprints,
    IT WAS THEN THAT I CARRIED YOU*.

    ******************************************************

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s