Daca urmarim stirile alarmiste despre reducerea incasarilor la bugetul de stat in contextul cresterii cheltuielilor publice, ne vom intreba de ce se bat politrucii pentru putere.
De ce vor Victor Ponta, Crin Antonescu sau Vasile Blaga puterea daca veniturile bugetului de stat vor fi mai mici cu peste un miliard de lei, în timp ce cheltuielile vor creşte cu 307 milioane de lei, dupa cum se arată în proiectul ordonanţei care prevede rectificarea bugetară? Daca tara saraceste, cui foloseste puterea? Un partid al austeritatii nu este un partid iubit. Ce idei poate pune in practica un partid care nu are resurse?
Daca am fi naivi, am putea spera ca fiecare candidat urmareste binele public prin implementarea principiilor ideologice dupa care se calauzeste. Un socialist va dori sa tina in mana de la centru/Bucuresti parghiile economiei, pentru a imparti bunastarea unui numar cat mai mare de oameni, prin facilitati, ajutoare sociale si drepturi suplimentare.
Un politician care se revendica de la drepta va spune ca el vrea sa ajunga la putere pentru a incuraja initiativa privata prin reducerea rolului statului in economie, pentru ca o clasa de mijloc care prospera va aduce implicit prosperitate tututor paturilor sociale.
De drepta sau de stanga, ne-ar placea sa credem ca acesti candidati vor veni cu programe de revitalizare a increderii in guvernare si institutiile fundamentale ale statului. Am vrea politici publice care sa ne redea speranta in acesta tara saracita de lipsa de viziune si de hotie. O tara in care birocratia celor 1,2 milioane de angajati la stat sa fie drastic redusa.
Dar nu putem fi naivi. In Romania, nu exista nici dreapta, nici stanga. Conteaza doar bunastarea personala si contractele pe bani publici. Nu exista filantropie in politica, dedicare fara miza materiala pentru binele comun. Exista doar mult prea multe lipitori.
Raul Chis 