„Mesia” vine o data la 5 ani

In politica romaneasca, „Mesia” vine o data la 5 ani. De fiecare data, atmosfera de intampinare creata de politicieni si analisti e apocaliptica: presedintele in functie e vazut drept incarnarea raului, e fiara biblica cu zece coarne si sapte capete, ce iese din mare pentru a-i corupe pe cei drepti. Numele lui e sinonim cu dezastrul unei natii, cu ratacirea ei. Prezenta sa e aducatoare de vrajba, nepriceperea sa si lipsa de intelepciune genereaza foamete in randul celor multi si bunastare doar pentru clica care-l sustine si pe care o protejeaza. Actualul nu mai e bun si basta. Corul care urla impotriva lui e atat de vehement incat argumentele celor care au opinii contrare sunt anihilate. Patima ia de multe ori locul ratiunii. Multimea e, insa, de prea multe ori „anti” fara a explica daca poate fi si „pro”, daca alternativa e viabila si eliberatoare si nu doar o arma a razbunarii electorale. Pe urma, mai e si varianta alegerii raului cel mai mic. Patetic, nu? Adica il respingem pe Mefistofel dar ii acceptam cu incantare progenitura…Nu mai vreau o „duminica a orbului”, spun eu, in timp ce romanii se indreapta spre urne cu bastoane albe.
In ultimii 20 de ani, fiecare „Anticrist” al politicii a fost o data vazut drept un „Mesia”. Ion Iliescu si Emil Constantinescu par exemple potrivite si neutre in aceasta duminica. Amandoi au oferit speranta, insa la final au dezamagit profund. Amandoi si-au activat ciocoii de tip nou. Si unul si altul au adus in functii publice ideologi flamanzi, care s-au imbuibat din ciolanul patriei pana la loc comanda. Si unul si altul au lasat la relanti motorul justitiei, al luptei cu tarele trecutului, al reformarii clasei politice etc. Unul, pe care l-am votat din convingere si cu spranta in 1996, s-a scuzat ca a fost infrant, iar celalalt s-a umflat politic din acest esec. A venit apoi si Traian Basescu, cu liberalii lui Tariceanu. I-am votat in 2004, din naivitate, iar azi m-au dezamagit. Le-am dat o sansa si celor de la PSD, cand au intrat la guvernare cu PD-L, insa acum cec-urile in alb s-au terminat. Daca as fi inteles inca de pe atunci ca nimeni nu vine cu eticheta „produs politic garantat un mandat”, acum imi era egala decaderea lor.
Desigur, cand le merge rau, oamenii se ataseaza usor de imagini idilice, de promisiuni chiar si suprarealiste, si e dreptul lor sa o faca. Nu spun ca nu trebuie ales un presedinte nou, dupa cum nu spun ca trebuie mentinut cel vechi, ci doar ca asteptarile prea mari pot crea dezamagiri pe masura. Eu chiar imi doresc o schimbare in bine. Insa aceasta trebuie sa inceapa cu noi insine. Pe urma, vom sti ce presedinte ni se potriveste, va aparea dintre noi. Pana atunci, o „Duminica a orbului” cat mai frumoasa…