Rumani ce s-au nascut ciumeti…

Avem, noi, romanii, cateva proverbe stupide. „Haina il face pe om”, e unul dintre ele. Am constatat cu surprindere ca atat la taranii de la tara, cat si la taranii de la oras, costumul si articolul sclipitor fac o buna impresie. Cu cat te imbraci mai cu staif, cu atat mai mult cresti in ochii celorlalti. Daca mai esti si sef, lingaii si prefacutii, snobii si oamenii de doi lei vor fi pres la picioarele tale (vreau o lamaie, imi amintesc de oameni de-astia misunand pe langa mine). In astfel de conditii, oamenii sunt mai precauti cand ti se adreseaza (nu cumva sa le scape un cuvant mai butucanos), mai mierosi, iti canta-n struna, iti mananca din palma, iti trag ocheade. Azi am intalnit doi rumani. O doamna farmacista. Am probleme cu un ochi si am sarit peste oftalmolog direct pana hat la farmacist. Stiu. Nici in medici nu poti sa ai incredere, de vreme ce la Cluj se moare in urma unei banale operatii de extirpare a polipilor, daramite in farmacisti. Dar eu nu sunt asa de precaut. Asa ca intru intr-o farmacie, imbracat mai sport (iesisem in oras cu masina, la spalatorie), si cer ceva pentru inflamatia de la ochi. Femeia m-a luat direct „la per tu”, fara nici o ezitare si, mai mult, a inceput sa imi scotoceasca in viata personala: „lucrezi undeva?” (privind peste ochelari) , „costa 9,28 de lei. e bine pentru tine?” (sceptica cu privire la posibilitatea mea de a plati). Mereu mi s-a spus ca sunt mult prea orgolios, prea sensibil. Prea. Dar cum sa ma obisnuiesc cu lipsa de politete? Aaaa…Daca stau bine sa ma gandesc, farmacista nu mi-a vorbit asa doar pentru ca nu aveam costum. Nu am gusa dubla, burta foarte mare si lant de aur. Asta era! Gusa dubla si lantul de aur ca accesoriu sunt, poate, pentru ea si majoritatea care i se aseamana, semnul prosperitatii. Asta nu insemna ca rumanii au respect pentru diformi sau pentru sefi sau pentru imbuibati. Pot doar sa mimeze respectul. Romanii sunt o natie de oameni care nu respecta nimic. Am citit o radiografie „draguta” a poporului roman in cartea „Politice” (parca) a lui H.R. Patapievici, insa eu cred ca, cu prea putine exceptii, romanii nu merita analize atat de pretioase, de sofisticate, frazeologii incalcite si neologisme rare, ci pur si simplu injuraturi pe romaneste. Al doilea ruman pe care l-am intalnit e membru de patid si …La naiba! Chiar nu mai am chef sa scriu si despre ciumetul ala.