Politica asistatilor de la balcon

Balconul pare sa joace un rol important in politica de la noi. Este platforma care transcede lumea reala, este un spatiu unde se fabrica reverii. Din balcon se vand, inainte de fiecare ciclu electoral, sperantele si iluziile de care majoritatea mânată de emotii si sentimente are nevoie. E si greu sa ne imaginam politica romaneasca fara iluzionisti. La noi, parca e un dat: cum urca un politician la balcon, cum ii creste nasul, ca personajului din povestea lui Carlo Collodi. Dar romanii au nevoie de Pinochio, fara sa stie. Il iubesc.

De aceea, politicienii mint cu fantezie, fara teama de repercusiuni. Si astfel, indoapa cu Placebo un popor realmente bolnav. Asa a ajuns Romania o canceroasa care se crede Miss Univers. Iar cea mai grea boala e boala asistatilor. O boala mentinuta de-a lungul timpului, deloc dezinteresat, nu numai de social-democrati, ci, culmea, si de liberali si de democrat-liberali si de UDMR-ul lui Marko Bela. Ce e foarte cinic – cei care propavaduiesc ideea de stat asistential sunt cei mai verosi capitalisti.

La 21 de ani de la revolutie, aflu dintr-un sondaj IRES, aproape jumatate dintre romani cred ca daca nu ar fi fost revolutia ar fi trait mai bine acum. Inteleg trauma si totodata nostalgia unor oameni saraci, fara solutii – loc de munca, bani de medicamente, locuinta. Sunt oameni care au fost educati sa gandeasca astfel, care s-au obisnuit sa stea cu mana intinsa, sa traiasca in imediat, aproape ca in regnul animal.

Cititi continuarea pe www.buzznews.ro