Primul meu film va fi proiectat sambata la Cluj

Am la sertar primul meu film de scurt metraj – „Soseaua de centura duce spre cer”. Nu-l dau la Cannes, e doar un exercitiu de creatie.  E un proiect pe care l-am scris pe genunchi dupa ce Raluca Ghervan de la Centrul Cultural Francez m-a intrebat prin luna martie de ce n-as face un film pentru Festivalul de film de foarte scurt metraj. Mi-am zis ca nu e o ideea tocmai de lepadat si, dupa ce am scris  scenariul pentru un film de 3 minute, am obtinut si angajamentul unor actori, insa s-a stricat foarte tare vremea, asa ca am amanat filmarile si am ratat atat festivalul Centrului Cultural Francez, cat si Festivalul de la Cannes 🙂 Apoi, a aparut o alta oportunitate – sectiunea locala a TIFF – si am strans din nou o echipa de oameni generosi, care au muncit voluntar  la realizarea filmului. De la Teatrul National s-au alaturat proiectului Emanuel Petran, Ramona Dumitrean si Adrian Cucu. La filmari au participat Simina Gherman, studentii la teatru Diana Maria Bogdan, Nora Lobancz, Andreea Gabor, Alexandru Aron, Razvan Banut si Petru Zota.

A filmat colegul meu Radu Tomulet, de montaj s-a ocupat Claudiu Moisescu si de postsincron Tudor Tomos. Un angajat de la teatru ne-a oferit masina vedeta a filmului, o Dacia mai batrana ca Decebal, scenaristul Flavius Lucacel m-a ajutat la capitolul casting, senatorul Serban Radulescu ne-a permis sa filmam la Chirurgie 2, Mihai Bucsa de la Pro TV ne-a ajutat cu un dispozitiv care fixeaza camera pe capota masinii, amicul meu Vlad Pintea a obtinut drepturile de autor pentru o piesa religioasa. Un ajutor nepretuit a venit din partea unui prieten din Bucuresti – Mihai Marcu – care canta la „Dutevino” si „Lemon” si care a compus doua piese pentru acest film.  Multumesc, prieteni! Filmarile au durat 2 zile, in loc de 7, cat ar fi fost firesc, daca aveam pe langa banii din buzunarul propriu si finantare din partea unui sponsor.

Sinopisis:  „Un calugar vine in oras sa stranga bani pentru un orfelinat. Conduce o dacie obosita. Pe soseaua de centura, trece pe langa un grup de prostituate. Se uita lung la ele. Oare ce e in mintea lui? Ajunge in oras, indura diverse umilinte. Strange bani si se intoarce, spre seara, pe acelasi drum.

Opreste masina in dreptul unei fete. Oare de ce o face? Raspunsul vine rapid: vrea sa-i aduca alinare si, daca se poate, sa o salveze. Intervine, insa, proxenetul. Are loc o altercatie. Un an mai tarziu, aceeasi dacie intra in oras. Soseaua de centura duce spre cer. Pentru cine?”.  Pe scurt, mesajul pe care am vrut sa-l transmit e ca avem o capacitate de a recunoste sfintii si sfintenia tot mai alterata, iar inertia ne poate duce in locuri comune, lipsite de orice fel de credinta si speranta. Cu cat motaim mai mult spriritual, cu atat avem mai putine sanse de a ne sustrage dintr-o viata a compromisurilor si a renuntarii la sine.

Momente haioase in timpul filmarilor:

– motorul Daciei a murit extrem de des, asa ca am impins masina kilometri intregi pentru a filma anumite scene

– m-au sunat cunostinte sa ma intrebe ce caut pe Calea Turzii „cu prostituatele alea”

– fetele de la teatru au fost claxonate des si indelung de soferii aflati in trafic pe Calea Turzii

– au venit Politia si Ambulanta la scenele de noapte pe care le-am filmat pe Turzii, unde, in miez de noapte, parea ca un „proxenet” lovea cu salbaticie un „calugar”, spre disperarea unei „prostituate” care iesise in mijlocul strazii sa ceara ajutor

– in cutia de donatii, „calugarul” a primit extrem de multi bani de la trecatori (i-am returnat pe toti, evident), ceea ce i-a dat de gandit avand in vedere taierile de 25 la suta aplicate in sectorul bugetar 🙂

Apoi, am stat la montaj o noapte intreaga si inca vreo doua seri pline. Cei care au vazut filmul spun ca efortul a meritat dar si ca filmul putea fi mai bun. Asa e. In cele din urma, am ratat si TIFF-ul, mai exact competitia locala, pentru ca, din motive mioritice s-au proiectat abia 9 filme din cele 46 depuse de clujeni.

Nu e nimic, daca vreti sa vedeti filmul meu va astept cu drag la Video Proiectia Publica organizata de Walter Ghidibaca sambata, 12 iunie, incepand cu orele 12 pe terasa Living de pe str. Clinicilor nr 31. Vor mai fi proiectate acolo alte cateva filme ale celor care au participat la competitia locala TIFF.