Manifestarile dedicate zilei maghiarilor de pretutindeni au fost otravite la Cluj de factiunea din “Secuime” a Garzii Maghiare, o organizatie paramilitara care are uniforme, grade, funcţii, organizare şi instrucţii după tipar militar si care a fost scoasa in afara legii in Ungaria in anul 2008. Reprezentantii miscarii au venit la manifestarile de la Cluj cu o pancarta pe care scria “Tinutul secuiesc nu este Romania”. Alaturi de ei, in coloana manifestantilor au marsaluit de 15 martie fara niciun fel de probleme ministrul Sanatatii din Guvernul Boc, Cseke Attila, viceprimarul orasului Laszlo Attila sau un diplomat din Ungaria, consulul general al tarii vecine si „pretine” la Cluj, Szilagy Matyas. Ba mai mult, pancarta a fost tinuta deasupra multimii in timpul discursurilor de la Hotel Biasini, unde au fost depuse coroane de flori la placa memoriala a poetului ungur Petofi Sandor. Iar de la tribuna au vorbit, culmea, si primarul Clujului, Sorin Apostu, sau subprefectul Vasile Cozma, care a citit mesajul presedintelui (acelasi ca si anul trecut, luat cu “copy-paste”, potrivit Antena 3) si al premierului Emil Boc. Culmea, nici unul dintre maghiarii mai cu staif prezenti la intrunire nu le-au cerut baietilor din Garda sa-si bage pancarta undeva si sa spele putina. Politia a ramas, de asemenea, fara reactie, la fel ca si reprezentantii autoritatilor publice locale care vorbeau de porumbelul pacii sosit de 15 martie in oras sa ii uneasca in cuget si simtiri pe unguri si romani. Pe la mitingul asta, liderul Plutonului Secuiesc (asa se numeste factiunea din Romania a Garzii Maghiare), un anume Balazsi Pal Gergely, a defilat cu o uniforma care avea insemne fasciste – “Meine Ehre heißt Treue” – “Onoarea mea este loialitatea”, un motto marca SS, trupa aia securista care sub comanda lui Hitler a comis atrocitati groaznice in numele “rasei pure”. Abia sesizand acest lucru a intrat in alerta politia clujeana, care i-a intocmit baietului un dosar penal.
Acum, daca doriti sa aflati date despre Garda Maghiara, trebuie sa va spun ca dupa ce a fost scoasa in afara legii in Ungaria, organizatia s-a repliat in Transilvania, mai exact la Miercurea Ciuc, unde s-a infiintat Plutonul Secuiesc. Baietii se joaca de-a militaria si lupta pentru “Ungaria Mare”. Liderul din Miercurea Ciuc, Csibi Barna, este, potrivit presei centrale, functionar la Directia Finantelor Publice Harghita. Ca sa vedeti pana unde merg lucrurile, presa centrala sustine ca printre fondatorii garzii se numara si un fost ministru al Apararii din Ungaria, Lajos Fur. Asociatul sau e liderul Partidului de extrema dreapta din tara vecina, Gabor Vona. Iata ce a scris “Adevarul” de curand: “Garda Maghiară este considerată ca fiind o miliţie a extremei dreapta ungare. Ideologia este una de tip fascist. Garda Maghiară se proclamă continuatoare a Partidului Crucii cu Săgeţi, partid antisemit, fondat în 1935 şi scos în ilegalitate după doi ani din cauza violenţei şi a radicalismului. Ideologia partidului era inspirată din cea a Partidului Naţional-Socialist condus de Hitler. Anul „desfiinţării”: 2008. Justitia din Budapesta a scos în afara legii organizaţia din cauza caracterului său paramilitar şi a manifestărilor xenofobe. Deşi asociaţia Garda Maghiară a fos scoasă în ilegalitate, membrii acesteia îşi desfăşoară în continuare activitatea”. Anul acesta au venit putini membri ai Plutonului Secuiesc la Cluj. Nu li s-a intamplat nimic. Data viitoare cati vor fi?
-
Urmărește
Urmăresc
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Raul Chis 
ungurii şi presa străină au susştinut că cel bătut era un student român
Azi, Cseresznyés Pál, “eroul” maghiar care l-a nenorocit pe Mihai Cofar rămâne la fel de şovin ca şi atunci.
Fiul colonelului post mortem Aurel Agache, ucis si mutilat salbatic de aceiasi “conlocuitori” in decembrie 1989, prezinta pe blogul sau fata lui Cseresznyés Pál de azi, aceeasi ca si cea de ieri:
“Dacă îl întreabă un ungur, spune că dacă s-ar repeta evenimentele la fel ar face şi ar lupta pentru cauza naţiunii maghiare. Dacă îl întreabă un român spune că cere iertare tuturor findcă a fost indus în eroare de conducătorii de atunci ai maghiarimii şi românimii. În funcţie de partenerul de dialog, spune că la puşcărie a fost bătut şi de unguri şi de români. Cert este că o parte a maghiarimii l-a transformat într-un erou, i-a creat o carte chipurile autobiografică, cei din „Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate” (HVIM) conduşi de extremistul Toroczkai László l-au ales preşedinte de onoare. În momente în care trebuia atinsă coarda naţionalistă a cauzei toţi politicienii maghiari s-au afişat cu el.
În realitate el este un mare nimeni, un individ care a fost şi este folosit ca un material de manevră facil, un om care într-un moment al existenţei sale a ales să se comporte ca un animal şi acuma culege roadele anilor de puşcărie petrecuţi în închisorile din România ca victimă a sistemului juridic românesc.
Dar acest “martir” este şi un mare artist care delectează pe orice are urechi să audă şi cu vocea sa “baritonală” declamând cu mult patos cu vocea gâtlejită de aburii alcoolului consumat într-o cantitate mult prea mare, versuri şovin extremiste în care este preamărit legendarul Horthy Miklós.
Cel puţin refrenul unei strofe este sugestiv:
A két szeme játszadozik örömébe’
Mert a lova lába habot ver az oláh vérbee.
„Horthy Miklos s-a urcat pe calul alb ca neaua și a înconjurat Sighetul maghiar.
În ochii săi sclipea bucuria
Căci picioarele calului său fac spume în sânge de român.”
agache-aurel.blogspot.com (aici poate fi văzut individul turmentat cântând) via roncea.ro
iar Marko Bela, vice-premierul Ungariei, pardon României, face apologogia infracţiunii, mulţumind criminalilor şi extremiştilor maghiari din martie 1990.
Marko Bela: “Nu e uşor să te gândeşti la trecut. Nu la cei 162 de ani trecuţi de la 1848, ci la o altă aniversare, la ce s-a întâmplat la Târgu Mureş acum douăzeci de ani. Şi aceea a fost o luptă pentru libertate, e timpul să o spunem, în sfârşit, clar: începând cu 10 februarie 1990, cu demonstraţia cu cărţi şi lumânări, s-a desfăşurat lupta pentru libertate a maghiarilor din Târgu Mureş. Această luptă pentru libertate a culminat în ziua de 20 martie. Dacă atunci maghiarii din Târgu Mureş şi din împrejurimi, de la Ernei până la Sovata, rămâneau acasă, dacă ţiganii, romii, cum îi numim azi, nu ni s-ar fi alăturat, azi am fi o comunitate învinsă, umilită. Aşa însă suntem şi azi aici, suntem maghiari, ne-am dobândit numeroase drepturi, şi ceea ce n-am reuşit încă, vom dobândi de acum înainte. Azi trebuie să ne amintim şi de această luptă pentru libertate. Mulţumim maghiarilor de acum douăzeci de ani, dintre care mulţi se află şi azi aici, cu noi, mulţumim şi ţiganilor, mulţumim şi acelor români care, în pofida tuturor presiunilor naţionaliste, au înţeles revendicările noastre”, a spus Marko Bela luni, în discursul ţinut în faţa a aproximativ 3000 de maghiari strânşi la Monumentul Secuilor Martiri din Tg Mureş, dupa cum informeaza Ziare.ro.
Stau şi mă întreb pentru ce să le urez LA MULŢI ANI! ?
Ce aniversează ungurii la 15 martie?
… uciderea a peste 40.000 români care nu înţelegeau să intre în raiul oferit de aristocraţia maghiară. Între aceşti 40.000 de români omorâţi de unguri şi secui intră: 4 prefecţi şi 10 tribuni, 100 de centurioni căzuţi în lupte, 100 de preoţi şi protopopi spânzuraţi, 300 de sate arse, restul pieriţi, tăiaţi, împuşcaţi, spânzuraţi, căzuţi în lupte.
Când, la 15 martie 1848, Dieta maghiară, întrunită la Pojon-Bratislava, declară independenţa naţiunii maghiare, desfiinţarea obligaţiilor feudale, a iobăgiei, dar şi, lucru grav, unirea Transilvaniei cu Ungaria, fără, însă, să consulte voinţa românilor, începe războiul împotriva Austriei, românii se pun în mişcare şi îşi alcătuiesc propriul program revoluţionar, pre-zentat în Adunarea Naţională de la Blaj, din 3/5 mai 1848, în care se cere recunoaşterea po-litică a naţiunii române şi se protestează împo-triva unirii forţate a Transilvaniei cu Ungaria. Românii se aliază cu habsburgii care le-au promis recunoaşterea şi egalitatea între naţiunile componente ale Imperiului şi autonomia Transilvaniei, ceea ce s-a şi recunoscut prin Constituţia din 4 martie 1849. S-a spus cu destulă îndreptăţire că românii au ales din două rele, răul cel mai mic: între cel care nu te recunoaşte, dar pozează în faţa lumii şi a istoriei ca democrat şi umanist, care-şi ascunde intenţia de a-i maghiariza pe toţi, într-o patrie una şi nedes-părţită, care suportă greu “sângele puturos de valah” şi cel care-ţi oferă ceva, era firesc să-l sprijini şi să te aliezi cu el. Românii, prin conducătorii lor, Avram Iancu, Simion Bărnuţiu, Eftimie Murgu, Andrei Mureşanu, Andrei Şaguna etc. n-au fost “amăgiţi” de habsburgi, cum susţin ungurii, dimpotrivă, s-au ridicat la luptă, în condiţii de inferioritate ca pregătire militară şi înzestrare cu arme şi muniţie, în primul rând pentru recunoaşterea naţionali-tăţii. Când n-au mai putut îndura silniciile ungureşti, s-au adunat din nou la Blaj, între 25-28 septembrie 1848 şi au hotărât organi-zarea lor ostăşească, după care au trecut la dezarmarea gărzilor secuieşti şi la preluarea administraţiei Transilvaniei.