Acum stiu, am aflat si eu…Nicolae Steinhardt

NO COMMENT

” Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el
începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar
cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se
bălăceşte, încă, în viciul său.
Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu
trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul
i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul
însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în
aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.
Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul
ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul
către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea
vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ,
de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa
cu modestia şi graţia unei flori… Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce
energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă
şi-n păcat. Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a
exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.
Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile
statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în
dăruire pentru cei din jur.
Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare.
Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă
mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua
următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ
sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie,
de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor… Dar,
dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o
confirmă. Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru
a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării.
Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii,
dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea
şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele
desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.
Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă
ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde
vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o
relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu
le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna
ascunse minţii şi inimii tale.
Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere.
Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste
respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul
viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît
viciile şi incapacităţle noastre..”

„Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a
raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa,
simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei
unui menuet de mozart… este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul,
ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate,
desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie
este de la diavol si strica totul.
Acum stiu, am aflat si eu… ”

Nicolae Steinhardt

10 thoughts on “Acum stiu, am aflat si eu…Nicolae Steinhardt

  1. vlad

    ca tot am pus un fragment audio din parintele Savatie, aici este un fragment din cartulia „Dragostea care ne sminteste”:

    Odată a trebuit să mă duc la gară să întâmpin un pachet de cărţi de la Bucureşti. Pentru că încurcasem autobuzele, am ajuns cu o oră mai devreme. Am hotărât să nu mă mai plimb aiurea încolo şi încoace şi m-am aşezat pe o bancă. Era foarte frig şi eu m-am folosit de prilej pentru a mă ascunde sub glugă de privirile trecătorilor care, atunci când văd un popă, fluieră, râd sau vor să-i dea un leu. Asta nu pentru că aş fi un timid, dar uneori şi aceste lucruri pot deveni obositoare.
    De bancă s-a apropiat un bărbat care, înainte de a vorbi, m-a trezit cu norul de miros de vin pe care îl răspândea. “Părinte, pot să stau şi eu?” (vorbea în rusă). “Stai”, i-am zis. S-a aşezat cu greu (se sprijinea într-un băţ), pe urmă a adăugat: “Pot să te întreb ceva?”
    M-am pregătit să aud refrenul clasic despre cum i-a ars casa şi a rămas cu cinci copii, fără mamă, că vine din spital şi are nevoie de câţiva lei ca să ajungă acasă. M-am şi gândit că am numai doi lei că să ajung acasă şi că dacă-i dau unul trebuie pe urmă să împrumut de la cineva. Cu alte cuvinte, mă aflam într-o situaţie penibilă.
    “Părinte, ce să fac ca să mă mântuiesc?”, au fost primele lui cuvinte. Această întrebare a fost pentru mine ca o palmă trasă nu de om, ci de Dumnezeu. Eu ştiam că aşa încep discuţiile numai în Pateric, iar în gară la Chişinău discuţiile sunt de altă natură.

    Răspunde
  2. Andrei

    Ura nu e chiar atât de rea…😦 … dacă mai apoi ştii să o canalizezi. Cât despre trufia și orgoliul care te-ncolțesc când eşti pe val… ca la surf… te dau jos de pe placă. Atât.

    Răspunde
  3. raulchis Autor articol

    Andrei, scuze pt intarzierea cu care raspund. Salut omule! Macar pe blogul meu ne mai intalnim. Sper ca esti o tara mai suparat si ca nu crezi cu adevarat ca ura rezolva ceva…:)

    Răspunde
  4. Andrei

    Salut Raul,
    și scriu cu drag,
    Sunt oameni hărăziți, dăruiți… așa cum e și Steinhard pe care îl prezinți în înțelegerea și cu lectura ta atentă aici. Eu însă, cu regret, nu sunt dintre ei.
    Iar blogul meu e simplu exercițiu. De a mă îndepărta din acea zonă.
    Parcursul:
    Ură – Furie – Încrâncenare – Determinare – Hotărâre – Muncă – Rutină*(ritm iar mai apoi muzică😉 ) – Pasiune – Implicare – Iubire – Uitare – Revenire.

    Dar voi detalia într-un text… sau mai multe.
    Bine te-am regăsit!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s