Povestea alocatiei. Saracii copii bogati…

Situatie imaginara. Imi imaginez ca ministrul Muncitorimii a iesit ieri la drumul mare, ca Robin Hood, pe cand copiii veneau de la scoala. Nu le-a strigat „Viata sau alocatia!”. Nu. Afisand o mina prietenoasa, i-a intrebat pe copii, cu vocea mieroasa, cu ce se ocupa parintii lor, unde lucreaza, cam ce venituri au, daca li s-a aplicat legea salarizarii unitare, daca au pensii nesimtite, daca se imbraca de la second-hand si alte nimicuri de-astea. Apoi, in functie de veniturile parintilor, ministrul i-a impartit pe copii in doua grupuri si le-a spus ca e curios sa le vada portofelele, sa fie sigur ca pielea e de buna calitate, ca banii de alocatie sunt in siguranta, aparati de degetele lungi ale hotilor de buzunare cu functii sau fara. Nefiind suspiciosi din fire, copiii mai saraci si-au aratat alocatiile de 42 de lei, iar cei bogati au scos teancuri intregi de bancnote, prinse cu banda de hartie de banca. In acest timp, broboane de sudoare picurau de pe nasul ministrului ce privea acum cu un interes nedisimulat la agoniseala nababilor celor mici. In minte avea poate imaginea cutremuratoare a unor colegi de partid greu incercati de soarta, ce duc acasa la copilasii lor bani de nimic, dupa ce trag din greu pe la Fondul Proprietatea, prin ministere sau prin diverse consilii de administratie…”Copilasi galbeni de grasi”, si-a inceput ministrul discursul, privind catre piticii de bani gata, „voi va plimbati cu Mercedesul, deci adio alocatii! La revedere!”. In schimb, ministrul s-a aplecat cu duiosenie catre cei oropsiti. „Vladite inmugurite, soimi ai patriei, tineti minte: nicaieri in Uniunea Europeana nu mai primesc copiii 10 euro. Va asteptam deci la vot cand impliniti 18 ani, da?”.
Situatie reala: Daca citim Constitutia Romaniei, la articolul 49 („Protectia copiilor si a tinerilor”) scrie ca „statul acorda alocatii pentru copii si ajutoare pentru ingrijirea copilului bolnav ori cu handicap”. Pentru a evita scatoalcele pe care le-a primit ieri, ministrul Mihai Seitan ar fi trebuit buchiseasca legea fundamentala inainte de a anunta ca nu vor mai primi alocatii copii care au parinti cu venituri mari. Premierul Emil Boc a sesizat gafa si a readus proiectul in limitele constitutionale, anuntand ca valoarea alocatiilor va fi diferentiata in functie de veniturile parintilor. Adica cei saraci vor primi alocatii mai mari, iar cei din familii bogate, mai mici. Acum, daca acest lucru e corect sau nu va invit pe voi sa apreciati. Avand in vedere ca vor exista doua tipuri de alocatii, putem vorbi de o discriminare? E corect ca odrasla unei familii cu venituri mari care contribuie masiv la bugetul de stat sa primeasca bani mai putini la alocatie? Inteleg copiii, indiferent de clasa sociala din care provin, ca banii de alocatie sunt primele lor venituri care li se cuvin de drept si pe care trebuie sa le gestioneze pentru deprinderea unei discipline financiare? Vor aparea invidii la scoala intre copii avand in vedere ca unii vor primi alocatii mai mari si altii mai mici? Va fi incurajata nemunca daca alocatiile pentru saraci vor creste? Cat ar trebui sa fie o alocatie decenta pentru un copil sarac? Dar pentru unul bogat?

2 gânduri despre „Povestea alocatiei. Saracii copii bogati…

  1. ela

    solutia corecta:
    alocatie egala
    ajutoare diferentiate in functie de venituri
    alocatia e un drept pe 18 ani, venitul sau chiar parintii in sine pot varia sau chiar dispare in atatia ani.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s