De ce suntem atat de saraci. Romania, ca o cloaca

Daca in Romania criteriul politic ar fi schimbat cu cel profesional atunci cand s-ar face angajari in ministere, primarii, consilii judetene, regii de stat, consilii de adminstratie, agentii sau deconcentrate, la sediile partidelor ar fi dintr-o data pustiu. Ar bate vantul. Sau macar daca ar exista o pilula pentru deparazitarea statului, foarte multi paraziti de-astia, cu carnet de partid, s-ar zvarcoli in rahat. Acest lucru nu se intampla, insa, iar sistemul ramane putred, incompetent, corupt, copt, imputit, insa atent imbalsamat si parfumat de cei care ne vrajesc de 20 de ani ca lucreaza pe banii nostri pentru binele public.
Din pacate, in fiecare zi, primesc exemple care imi intaresc aceasta convingere. Presa centrala scrie ca bugetul de salarii pe 2010 al Fondului Proprietatea, cel creat pentru despagubirea romanilor pe care i-au furat comunistii si la care statul roman e actionar majoritar, este de aproape doua milioane de euro si se imparte la 17 ciocoi. Asadar, un angajat duce acasa in medie modesta suma de aproximativ 11.000 de euro. Incepand de miercuri, din conducerea Fondului fac parte si trei marcanti membri ai principalului partid de guvernamant: fostul ministru de Finante, Gheorghe Pogea, secretarul de stat Gratiela Iordache si fostul consilier al premierului Emil Boc, Ionut Popescu, acum director general al Fondului, dupa cum scrie Gandul si ne explica televiziunile.
Asadar, in timp ce se vorbeste de necesitatea disponibilizarilor in sectorul de stat, de pensii reduse si de cresterea varstei de pensionare, ciocoii insurubati la Fondul Proprietatea duc acasa banii cu valiza. Asta da justitie sociala! Ce logica are aceasta tara in care multi amarati primesc la concediere un sut in fund, in vreme ce sefii demisi de Fondul Proprietatea pentru a face loc altora cu conturi mai putin pline, duc acasa compensatii de 540.000 euro? Ma opresc aici. Trebuie sa imi cumpar o lamaie.
Am revenit. Povesti triste vin si de la deconcetrate. Acolo, e o rotire continua de cadre. Toti cei care au fost angajati pe criterii politice au fost dati afara pe aceleasi criterii politice, iar succesorii lor au fost angajati si ei pe criterii politice si la fel vor fi dati afara si ei, pe criterii politice, pentru a face loc altora. Numai ca cei dati deja afara pe criterii politice dau in judecata statul pentru ca i-a inlocuit cu altii pe criterii politice. Justitia le va da dreptate pe rand, si unora, si altora, pentru ca activistii de partid au intotdeauna dreptate, mai ales cand sunt la putere, iar statul va plati despagubiri din banii mei si ai tai, iar noi vom sta ca prostii cu buzunarele intoarse pe dos privind acest spectacol grotesc, suta la suta politic, suta la suta imputit. Iar cand unii din aceste deconcentrate vor incepe sa fure, sa trucheze licitatii in beneficiul altor lipitori de partid, din gasca de activisti, noi vom fi deja atat de scarbiti si de ignoranti, incat nu va mai conta.
Mai tebuie sa observ ca este extrem de greu de acceptat mustruluiala pe care o face un minstru amaratilor ce-au iesit mai devreme la pensie sau celor care s-au pensionat pe motiv de boala imaginara sau reala, cand tot unii politruci le-au furat locurile de munca jefuind fabricile si vanzand resursele. Unde naiba sa mai lucreze cei care au implinit 50-60 de ani? Sa lucreze ca muncitori necalificati la tot felul de patroni care au luat pe spaga fabricute cu ajutor de la partid? La capitalistul veros care plateste salariul minim pentru ca e sufocat de taxa forfetara si de alte biruri aiuritoare? Ce naiba sa faca oamenii la 50-60 de ani? Care sunt solutiile celor de sus?
Din pacate, pilosii n-au idei. Aia angajati doar pe criterii politice sau pentru ca sunt slugi perfecte n-au viziune. Este greu sa vezi competenta acolo unde politica statului a fost inlocuita cu politica multinationalelor care ne-au spus ca noi trebuie doar sa luam imprumuturi de la bancile din tara lor de origine pentru a consuma ce ne vand ei pe datorie. Petrom s-a dus dracului, cu tot cu zacamintele de petrol. Avem aur la Rosia Montana dar il dam pe nimic unora veniti din Canada cu vagoanele pline de cianuri, monopolul pe gaz il transferam unor nemti, facem in Transilvania autostrada la suprapret cu o companie care face regulile pe banii nostri. Ne hlizim la televizor cand vedem mascati jefuind banci, insa n-am avut reactie cand politicienii le jefuiau fara cagule, iar acum ne miram ca nu mai controlam nici o banca. Ma uit mut de uimire si decopar ca romanii cumpara in nestire de la supermarket ceapa galbena din Austria, ceapa rosie din Olanda, mere din Slovenia, conopida din Italia, morcovi din Turcia sau ustoroi din China, in vreme ce agriculturii noastre ii moare plugu-n brazda. “Noi suntem romani”…, nu? Vreau sa cumpar un televizor romanesc, o masina de spalat de-a noastra, o bicicleta mioritica. Vezi sa nu… Imi amintesc de un slogan foarte actual: “Uneori ma intreabam de ce nu face cineva ceva. Apoi mi-am dat seama ca acel cineva sunt eu”. Dar ce naiba sa mai fac?