Klaus Johannis si rinocerii

Pe drumul spre serviciu, ascult stiri despre sosirea lui Klaus Johannis la Bucuresti, pentru negocieri cu PNL, PSD si UDMR. Istoria se repeta, imi spun. Primarul Sibiului e solutia unei clase politice cu probleme majore de credibilitate. Ca si Isarescu, pe vremea CDR. Dar Klaus Johannis e si un cal troian pentru accesul la putere al PNL si PSD. Ar putea fi independent? Nu. E inconjurat de oameni politici. Sa nu fim naivi, daca accepta sa preia postul de premier, Klaus Johannis nu mai e un independent. El se transforma in militant politic pentru ca reprezinta o coalitie care se lupta cu Basescu si PD-L, deci  primarul Sibiului se inregimenteaza automat in armata coalitiei, chiar daca ramane un mercenar. Seful statului e pus in dificultate de nominalizarea facuta de Crin Antonescu. Klaus Johannis are priza la public. A te opune promovarii lui, cand propunerea vine din partea unor forte politice extrem de puternice in Parlament, si a-l readuce in prim plan pe Emil Boc e ca si cum ai reveni pe scena cu un spectacol indelung huiduit care nu numai ca nu a avut parte de biss, dar a incasat si niste oua in cap. De ce e, insa, un primar mai bun decat altul? Despre Emil Boc s-a spus ca a deschis Clujul pentru investitori si ca a inceput lucrari de infrastructura indelung asteptate de clujeni. In 2008, a fost reales primar cu un procent zdrobitor: 76,2 la suta din voturi. Cu un palmares asemanator vine si Klaus Johannis. A organizat cu brio „Sibiu, Capitala Culturala Europeana”, a deschis portile investitiilor straine si s-a preocupat de atragerea fondurilor europene. La ultimile alegeri a fost ales si el de peste 88 la suta dintre sibieni. Sa nu uitam, insa, el are un atu in fata lui Boc, data fiind fascinatia poporului fata de rigoarea si disciplina germane, calitati care ii sunt atribuite si lui Johannis. Asadar, atat Emil Boc, cat si Klaus Johanis sunt oameni de succes  la ei acasa. La Bucuresti, insa, Emil Boc are deja probleme majore de credibilitate. A nimerit intre hiene si a incercat sa le stapaneasca cu biscuiti, cand de fapt fiarele tanjeau dupa prada, dupa sange. Klaus Johanis ii calca pe urme. E tentat sa lase primaria, fascinat de pagina de istorie care i se deschide. Dar, ca si pentru Emil Boc, acea pagina poate fi gri. Nu stiu de ce, dar urmarind evolutia lui Emil Boc si acum pe cea a lui Klaus Johanis ma gandesc la „Rinocerii” lui Ionesco si nu stiu cine s-a transformat si cine mai poate sta inca drept in fata turmei care calca totul in picioare.