Presedinte 5 ani = un an de crize si isterii

Criza politica dovedeste ca decalarea alegerilor prezidentiale de cele parlamentare reprezinta una dintre cele mai mari erori politice postdecembriste. Cand s-au produs modificarile cu pricina, un argument important a fost ca cel care candideaza la presedintie influenteaza optiunile pentru partide la parlamentare. Candidatul-locomotiva, s-a spus, dauneaza democratiei, pentru ca umfla potul unui partid mai putin reprezentativ. Mi se pare un argument subred. Daca poporul il iubeste pe presedintele Basescu sau pe presedintele Geoana, de ce sa nu aiba presedintele, oricare ar fi el, si o majoritate parlamentara cu care sa poata colabora?

Intr-o forma sau alta, circul electoral a inceput in decembrie anul trecut, cand PSD si PD-L se gandeau deja cum isi vor da la gioale in meciul pentru Cotroceni. Or, campanie electorala insemna populism si minte tulbure, adica exact ce-am vazut de un an si mai ales ce vedem acum. In plus, daca pierde Basescu, guvernul pica, ceea ce insemna, in total, un an si jumatate pierdut. De ce? Pai, noul guvern va functiona abia din ianuarie, iar aparatul adminstrativ din teritoriu va fi functional abia din primavara, pentru ca vor fi numiti sefi noi la deceoncentrate, iar pana atunci nimeni din vechea oranduire nu va misca nimic. Din acel moment, pana la alegerile parlamentare vor mai trece abia doi ani si jumatate si circul isi va redeschide portile. Si acum, la final, vine si vestea proasta: problema e ca, date fiind circumstantele econimice negre, acest circ va fi fara paine.