Cum am evitat o deraiere in pijama

Dumnezeu e din Boju. Altfel, acum scriam, bat in lemn, de morti si de o catastrofa feroviara. 6 vagoane cu motorina si benzina au deraiat si au cazut intr-o rapa adanca de 15 metri. Cum ar fi fost sa avem pe fundul gropii vagoane pline de calatori in pijamale, la cuseta, aflati in tren pentru ca „e mai sigur decat cu masina”? Nu avem. Norocul nostru. Si nici nu a facut „boom” combustibilul cu organul de ancheta la fata locului. De-aia zic, Dumnezeu e din Boju.

Si e si norocul meu e ca n-am prins sfarsitul lumii pe fundul rapei, in acest loc fatidic, pentru ca acum o saptamana m-am dat si eu cu trenul pe ruta Cluj-Bucuresti si retur. Sfatuit de sotia mea sa las masina in parcare, pe motiv ca atunci cand conduc nu pot sa atipesc ca-n tren fara sa dau cu dintii de volan, mi-am luat bilet la vagonul de dormit. Dupa ce-am trecut de Boju, zona in care nu stiam daca trenul mere sau vine, ca se misca aidoma melcilor, mi-am pus alarma sa sune la ora 8:30, cand urma sa ajung pi pironul garii lui Mitica. Nu va spun cat de gretos arata buda din tren, cu pipi pe colac si cu o ghiuveta plina probabil de bacterii, ci doar ca am adormit rapid. Sa tot fi prins 100 de km/h, ca acceleratul din Craiova, cand vagoanele au inceput sa se hurduce, sa scrasneasca, sa se indoaie, sa se contorsioneze, de ziceai ca pusesera ceferistii ditamai grajdul pe sine. O usa de compartiment juca atat de tare in tatani incat batea mai ceva ca toba mare. Va spun, patul meu se misca asemenea unei site iritate ca eu nu vreau sa ma cern. Adio somn! Ore intregi am stat cu frica-n san. Ba chiar am iesit pe hol, convins ca de frica unei deraieri controlorul sarise de mult din tren. Naiba stie unde era toata lumea. M-am intors la locul meu. Daca controlorul poate sa doarma, pot si eu. Am atipit. Sa tot fi dormit vreo 15 minute, cand a inceput sa tiuie alarma telefonului. Dau sa ma uit pe geam, sa vaz dezolantul Bucuresti, cand colo ce-mi rasare dinanintea ochilor? Ditamai muntele. Da, da. “Daca (,) capitala nu s-a mutat mai la deal, sigur avem intarziere”, mi-am zis. Si-am mai facut doua ore.

Ca o paranteza, stiti ca unora dintre straini li se recomanda sa evite calatoriile cu masina in Romania, nu? Altora, sa le evite si pe-alea cu masina, si cu bicicleta. Deci, nu masina, nu bicicleta. Mai nou, pe lista de evitat intra la gramada si trenurile. Daca tragem linie, ce naiba mai ramane altceva decat „Evitati Romania!”? Cum ce? „Land of chois”…

Acum, dupa un drum de Bucuresti dus-intors lasat cu cearcane, dupa doua accidente ferioviare – Boju si Craiova – si un tir lovit de tren, nu tin sa analizez ce-l doare pe ceferist, cat e el de napastuit la portofel, nici daca, undeva la infinit sau la Bucuresti, se intersecteaza sinele pentru ca nu le repara Berceanu, nici daca deraierea de la Craiova e un act criminal, cum isi da cu parerea in mod uimitor acelasi ministru. Vreau doar sa va intreb daca nu credeti, in sfarsit, ca ar trebui sa revenim noi frumos la postalion…

One thought on “Cum am evitat o deraiere in pijama

  1. ela

    daca faci naveta cu vagonul de dormit, te obisnuiesti dupa o vreme si dormi
    oricum e lux fata de buc-constanta unde trenul facea 2 ore in 1900 si face 5 in 2009
    numai ca in 1900 erau alte vremuri – toata tara era controlata de nemti – la sud regele, in ardeal habsburgii
    cu fanariotii astia sa nu ne mire

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s