crapa sticla

Cand il urmaresc la tivi, am mereu senzatia ca tine intr-o mana sub masa un bici, iar in cealalta, o mitraliera. Retorica lui inspumata in coltul gurii, privirea care piseaza sticla, dand fiori reci psihiatrilor, dintii care scrasnesc cuvintele, adevarurile absolute pe care le propaga in eter, pana la Dumnezeu si inapoi, ma umplu de admiratie. Ba nu. De veneratie. Pe langa el, ceilalti invitati in platou par sa faca ori gargara, ori exercitii ale corzilor vocale. Se incrunta…isi  da ochii peste cap…vomeaza profetii lugubre…Da violent din maini sa alunge ca pe niste muste de tomberon cuvintele interlocutorului…Ai zice ca omul risca un hertz atak in orice moment. E atat de incordat sa trimita mesajul din arcul gandirii sale, incat mai iti vine sa crezi ca la toate emisiunile la care e invitat e si SMURD-ul prin apropiere. Intr-adevar, e un model, pentru noi toti. E voievodul de gazeta bun de orice, la orice. E un Dalai Lama al presei, e alfa si omega. Despre cine o fi vorba?