(Si) Tu, Ardeal(?). 2. Societatea labila

Civic vorbind, orasul asta sufera de bruxism. Se decompenseaza nervos prin scrasnete de dinti. Noaptea. In pijamale. Ma refer la putinii clujeni vii, nu la cei care pleaca de la job-uri insipide in vile sau blocurile cu 10 etaje, deopotriva, ca in niste cimitire ale constiintei. In Ardeal, de la revolutie incoace n-a existat nici o zvacnire civica, nici o tresarire a comunitatii, nici o lupta dincolo de interesul egoist, personal. N-am vazut nici un obiectiv generic, nici o viziune articulata a unui grup. La Bucuresti macar au fost golani. Monarhisti si socialisti. La noi, s-au amestecat complice toate valorile. In 89, cateva sute de revolutionari curajosi, majoritatea intelectuali rasati, au luat bagheta dirijorului, au incasat gloante, apoi au realizat ca trebuie sa dirijeze un oras surdo mut. Ardelean. Acum, exista smecheri, unii securisti, care fac misto de monumentele ridicate in Piata Unirii. Le zic „La p…le”. Cata nesimtire! Ce obraz gros! De ardelean? Spiritul gregar a inflamat orasul. Pardon. Ce tampenie! De fapt, orasul asta nu s-a trezit niciodata. Ales iar si iar, doar pentru gargara nationalista desueta, Funar a fost simbolul ratacirii Clujului. Ciolanele lui, din sala de sedinte a consiliului local, n-au stat in gat „capitalei” Transilvaniei. Dimpotriva. S-a ras la biserica, unde poporul constiincios se pregateste si acum de lumea cealalta, ratand-o sistematic pe cea de aici. Daca strada ta are gropi, iti pasa. Daca ai impozite mai mari, te doare. Daca platesti taxa auto, au! Tu, tu, tu. Tu si proximitatea, ca in lumea animala. Restul e neant, alta tara. Mai ajung pe la receptiile obligatorii si am de fiecare data revelatia ca din cauza mahmurelii civice, o mana de oameni conduc orasul fara sa aiba parte de nici un control. Capitala Ardealului. Bravo!