Mitica, tapul ispasitor

La Cluj se vorbeste cu parul zbarlit de nocivul microb de Dambovita, care ar fi mortal pentru bunele moravuri de Ardeal. Asa scriu ziarele din Cluj. Zice-se ca sudul e un taram al pierzaniei, de unde clujeni altadata valizi, in special politicieni, se intorc mutanti moral. Imi vin in minte mai multe exemple de oameni politici plecati de aici si carora anumite ziare le-au gasit aceasta scuza fatalista. N-au avut incotro. Ei erau baieti buni, dar s-au lasat corupti de Mitica. Pe politicieni, ii stiti si voi.  Nu-i  nominalizez. Bucurestiul are la Cluj imaginea unui malaxor care toaca laolata as-zisi puritani de Cluj, lichele locale si neamuri de traista venite de pe te miri unde, asa ca fiind comozi nu mai cautam alte explicatii suplimentare cand clujeni de-ai nostri intorsi din capitala se scarpina in cur la biserica. Spunem, pur si simplu, ca „ai nostri”, pe care ii investim cu atribute care mai de care mai nobile, sunt pervertiti de Capitala. Ieri erau buni, dar azi au ajuns pe Dambovita niste rebuturi umane. Cred, insa, ca noi, clujenii, ne admiram de prea multa vreme intr-o uriasa oglinda, nestiind ca oglinzile produc teribile iluzii. In fond, asa si-a gasit si Narcis sfarsitul, nu? Dar despre miturile de sub Feleac voi scrie cat de curand.