Essaouira (Mogador). Jurnal de Maroc, partea a 12-a

A doua zi dis de dimineata am pornit spre Essaouira, despre care am auzisem ca e una dintre cele mai frumoase statiuni marocane la Oceanul Atlantic. Am luat un taxi pana la autogara din Marrakech. Acolo, la poarta, agitatie maxima: zeci de persoane gesticulau si urlau, facand o harmalaie teribila. In corul nebun am remarcat un tip ce striga cat il tineau soricii “Essaouiraaaaaaa!!”. L-am urmat prin curtea autogarii si ne-a condus la autocarul care ne interesa. Aveam sa constatam mai tarziu ca tipul era chiar soferul. Ne-a vandut bilete si am asteptat…Si am asteptat…Am pornit cu vreo 20 de minute intarziere, dupa ce in autocar au urcat pret de cateva minute cativa comercianti cu sandwich-uri si un cersetor orb. Pe drum, am indurat un frig teribil, din cauza geamurilor care nu se inchideau cum trebuie. In Maroc, autocarele opresc oriunde se trezeste vreun habauc ca vrea sa urce sau sa coboare, fapt care poate sa dea tuturor programul peste cap. Ai un tren de prins? Vrei sa ajungi la serviciu? Ai o intalnire de afaceri? si te intrebi daca vei ajunge la timp? Raspunsul e “Insha Alah”, adica “Cum o vrea Domnul”, o expresie foarte draga marocanilor, echivalenta as spune cu cea ardeleneasca care zice ca “N-o fost sa nu fie cumva”…Pana la Essaouira, sunt 170 de kilometri. Eu, ca sofer, i-as face dintr-un foc, si nu sunt profesionist. In Maroc, insa, e altfel. Soferul a oprit la mijlocul distantei, intr-un sat sarac, cu oile agatate clasic de barnele cocioabelor de la marginea drumului, si a stat la o mica gustare cel putin vreo 40 de minute. Tot autocatrul se uita la el cum haleste, iar lui nici ca-i pasa. Am ajuns cu greu la Essaouira, dupa vreo trei ore jumate, ca oamenii isi faceau in zona si autostrada si a trebuit sa facem vreo 10 kiometri pe un drum de tara. Caznele au meritat a fi indurate, caci Essaouira (Mogador), o destinatie favorita a celor care practica surfing-ul, e foarte faina. Am vazut, la fel ca in Grecia, case albe, cu ferestre albastre, stanci lovite de furia oceanului si pescarusi haini dand tarcoale pescarilor intorsi din larg cu navoadele pline. Micul oras a fost sub influenta romana, pentru care furniza prin secolul 1 sardele si purpura (o vopsea obtinuta dintr-o scoica), apoi in evul mediu a fost cucerit de pirati, pe urma de portughezi care si-au scos ochii cu francezii pentru el. In apropiere de tarm se afla o staca celebra, in care erau triati calatorii in vreme de ciuma, amplasament folosit ulterior ca puscarie. Stapanirea araba care s-a instalat aici a adus un arhitect francez sa modernizeze orasul, ceea ce s-a si intamplat. Drept dovada, asezarea se numeste Essaouira, care insemna “Cea bine desenata” – strazile nu sunt la fel de inguste ca in Medina altor localitati, cladirile au fost construite mai armonios, int-un cuvant, orasul a fost ridicat dupa rigorile europene in materie de urbanism. La Essaouira e bine si e cald. Plaja are nisip extrem de fin, oferta de peste si crustacee e excelenta (ne-am ales chiar noi prinzul, care inca mai misca, la una dintre terasele de pe plaja). Apoi am baut cafeaua pe un balcon situata la mare inaltime, iar muzica Cesariei Evora ne-a acompaniat reveria pe tarmul inspumat al Oceanului Atlantic…