Retele si negocieri. Jurnal de Maroc, partea a 8-a

In Fes, Medina inseamna un labirint de vreo 9.000 de strazi fara nume si extrem de inguste. Poti sa o iei razna fara ghid, incercand sa ajungi la hotel, daramite daca iti propui sa vezi edificii emblematice ale cetatii. Iar acest vechi oras cultural si religios chiar merita explorat (moscheea Qarawiyin, fantana Najjarine sau moscheea Andaluza). Partea proasta e urmatoarea: crestinii nu au acces in moschee. Unii, mi se povesteste, mai intra deghizati, insa mie, care sunt blond, mi-ar fi fost greu sa aplic aceasta strategie, mai ales ca am si ghete de munte, care nu seamana deloc cu incaltarile lor ce se lasa, dupa cum bine stiti, la intrare. Oricum, ii admir pe marocanii care se roaga de cinci ori pe zi, caci sunt, din cate am vazut, tot mai putini.

In fine, in Fes m-au frapat retelele: intri intr-un restaurant, patronul cheama un ghid care iti propune o excursie in Sahara. Refuzi, nu-i nimic: Vrei un taxi? Sau ce zici de un ghid care sa-ti arate tesatoriile si pielariile? Spui da, si in cateva minute ametesti alergand pe aceleasi stradute urmarindu-ti ghidul grabit sa isi onoreze misiunea, pentru a prelua o alta. Daca nu te tine ficatul la stres, e bine sa negiciezi comisionul dinainte.

Am fost si la pielarie, urcand treptele interioare ale unei vechi cladiri, pentru a vedea de pe acoperis bazinele cu amoniac, urina si vopsele vegetale. La intrare am primit frunze de menta pentru a nu rispipi pranzul peste balustrada. In pielaria in care se lucreaza ca-n evul mediu (la propriu) pute de-ti ia nasul! Ce-i drept, pielea produsa aici e printre cele mai cautate din lume. Pe terasa, platim alt comision: un tip ne explica tehnologia de prelucrare…Munca de jos e extrem de grea, nu e pentru oricine, mai ales iarna, cand temperaturile coboara si sub 10 grade celsius. Apoi, mai lasam ceva maruntis la tesatorie, unde ni se explica cum se tese la razboi. E un lucru stiut: marochinaria si artizanatul marocan sunt celebre in intreaga lume. Covoarele berbere sunt fenomenale, insa si extrem de scumpe, chiar si pentru un european…

Un alt lucru care trebuie stiut in Maroc e ca totul e negociabil. Trebuie sa ai nervii tari si sa intelegi ca negustorul face un profit multumitor chiar si daca iti face o reducere de 80 la suta la unele produse. Cei mai multi dintre comercianti iti zambesc frumos chiar si daca nu cumperi nimic, deci nici intr-un caz nu te privesc cu dusmanie, cum se mai poate intampla pe plaiurile mioritice, in special pe litoral. Marocanii te saluta frumos, te invita in magazin, iti prezinta marfa, pe cand un comerciant roman mai degraba te ignora si te posteste afara daca strambi din nas (poate criza va mai schimba ceva si la noi).

Am plecat urechea la prea multe povesti descurajante despre Maroc inainte de a porni la drum: ca in acesta tara ai nevoie de 100 de euro pe zi, ca se fura, ca negustorii sunt agresivi daca nu le cumperi marfa etc. Am constatat, cum spuneam, ca era vorba de simple exagerari. Am mai citit ca oamenii locului nu vorbesc decat limba materna si putina franceza. Fals. Pe langa limbajul prieteniei, care se poate vorbi si cu mainile, marocanii o rup binisor in engleza, mai ales in zonele turistice. Un tanar localnic ne-a facut si o demonstratie: “Get high, before you die”…nu i-am urmat sfatul pentru ca, asa cum spuneam, nu suntem amatori..

.Nu cred, ca si destui romani, ca am fost jecmanit in Maroc. Pur si simplu cred ca acesti oameni trebuie sa isi ofere serviciile in acest fel pentru a supravietui. Unii se descurca binisor, de vreme ce un spatiu comercial de numai vreo 15 mp, situat undeva in Medina, poate sa coste si 400.000 de euro.  Sa va dau si o lista de preturi: apa costa 5 dirhami (un euro=11 dirhami), un meniu la un restaurant mediu e cam 7 euro de persoana (ex: supa de naut, tajine, desert si ceai de menta). O geanta bine lucrata de piele e vreo 12 euro, iar o curea din piele de camila, 5 euro. In Medina exista hoteluri rezonabile la 10 euro/persoana. Pentru a bea o bere in Fes, am fost nevoiti sa mergem la un hotel de 4 stele (5 euro berea la un sfert). Hotelul a fost impresionant:  semana mai degraba cu un muzeu al islamismului. E absolut uluitor faptul ca in tarile musulmane zidurile modeste, cenusii, ajung sa ascunda interioare luxoase, bijuterii arhitectonice, mozaicuri sau fantani arteziene in mijlocul unor oaze de verdeata. E paradisul musulman…