Gibraltar, capatul lumii (Jurnal de calatorie, partea a 4-a)

De la Granada am plecat spre localitatea La Linea, fara a avea orarul feriboturilor care traverseaza Stramtoara Gibraltar. Totusi, am preferat sa ne cazam aici pentru o incursiune pe pamant englezesc, in peninsula. Am ajuns in La Linea noaptea, cu frustrarea ca nu vom putea admira din primul minut impetuoasa stanca, aflata la doar 3-4 kilometri de autogara. Ne-am consolat cu briza marii, care ne-a insufletit seara, la un savuros pahar de vin de Malaga. Dimineata devreme, am tasnit in strada pentru a vedea istoria: Stanca Gibraltar, cu piscuri invaluite in nori, deasupra carora se roteau sute de pescarusi, domina cele doua orase si marea…Curand, traversam pista aeroportului care desparte orasul La Linea de Gibraltar. Nu puteam, evident, rata cateva instantanee, insa o sirena foarte puternica ne-a avertizat sa ne continuam drumul. Am aflat ulterior ca cei care vor sa traverseze pista sunt nevoiti uneori sa astepte zeci de minue la semafor decolarea sau aterizarea aeronavelor. Odata ajunsi pe pamantul aflat de 300 de ani sub stapanire engleza, am pornit spre telecabina care transporta turistii pe creasta. Pe drum am constatat ca, fiind duminica, toate magazinele erau inchise. Aflasem ca poate fi foarte rentabil sa faci niscaiva cumparaturi in acest orasel, pentru ca autoritatile implementasera o politica de impozitare foarte laxa. Ghinionul ne-a urmarit si mai departe, pentru ca telecabina nu functiona. Un localnic afabil s-a oferit sa ne transporte cu masina, ca si ghid, pentru “infima” suma de 100 de euro. Cateva minute mai tarziu, dupa negocieri esuate, ne aflam in masina omului si urcam pe drumul extrem de ingust si serpuitor care duce pe culmi. Panorama care se deschide in fata ochilor urcand nu poate fi descrisa in cuvinte. Un alt moment emotionant a fost in locul numit “Sud Point”, de unde am vazut, pentru prima oara, Africa si Oceanul Atlantic. Am trait coplesitorul sentiment ca ma aflu intr-un loc unic, stiind ca inainte de descoperirea Americii de catre Columb, zona Gibraltarului era considerata capatul lumii, dar si pentru ca stramtoarea a fost martora tacuta a foarte multor episoade istorice. Mi-i si imaginam pe pirati sau pe englezii care distrugeau de pe pozitii strategice submarinele germane care in al doilea razboi mondial erau nevoite sa iasa la suprafata pentru a traversa stramtoarea, din pricina curentilor de adancime extrem de puternici. Si berberii (din Maroc) au stapanit insula, sub sabia lui Jabal al Tariq (prin secolul 8). De altfel, pensinsula a luat numele acestui mare general – Gibel Tariq. In fine, trebuie sa mai spun ca oraselul care adaposteste cam 26.000 de suflete reuneste toate natiile posibile si imposibile din zona Marii Mediteraneene. In spatiul de numai 6,8 kilometri patrati aflat la poalele acestei stanci mai traiesc evrei, spanioli, englezi, germani, maltezi etc. Ne-am continuat apoi incursiunea pe insula si am ajuns intr-o zona populata de macaci de Gibraltar, singurele maimute salbatice care traiesc libere in Europa. Suratele noastre ne-au sarit efectiv in carca imediat ce am coborat din masina. Am crezut ca o sa ne smulga capul cu dintii, dar s-au limitat sa inhate alunele care le-au fost oferite de ghidul nostru. Ulterior am aflat ca fiecare maimuta are un nume si un certificat de nastere. Stanca mai are si o pestera naturala dar si o galerie subterana in care au fost amplasate tunuri de aparare. Am mai aflat ca in Gibraltar s-au casatorit Yokko Ono si John Lennon sau “Agentul 007” Sean Connery. In fine, nu vreau sa va plictisesc. Vizita pe stanca a durat abia o ora, pentru ca ghidul avea si alti musterii. Gibraltarul a prosperat datorita amplasarii sale strategice, dar si datorita turismului si marilor companii care au gasit aici un mic paradis fiscal. Ne-am despartit cu regret de oras. Am traversat pista si am luat autobuzul spre orasul-port Algeciras, pentru a prinde vaporul de Africa.