Gari si oameni (Jurnal de calatorie, partea a 2-a)

Nici urma de iarna cand am ajuns la Valencia. Cele 15 grade Celsius vorbeau de o primavara in toata puterea cuvantului. O ora mai tarziu ne aflam in gara, asteptand trenul de Granada. Nu pot sa nu marturisesc ca mereu ma frapeaza, atunci cand calatoresc in tarile din vestul Europei, frumusetea garilor, a acestor edificii pretioase care sunt adevarate porti de intrare in cetate. Garile pot sa ofere indicii nesperate calatorilor despre orasul in care tocmai se afla si despre oamenii care-l locuiesc. Pentru ca gara inseamna viziune arhitectonica, estetica, inseamna si preocupare pentru imagine din partea administratiei, dar si posibilitate de esantionare: in gara poti intalni personaje din toate categoriile sociale, printi si cersetori, si poti intelege, in consecinta, oamenii si spiritul locului. Gara din Valencia e o bijuterie arhitectonica, iar oamenii sunt foarte curati si civilizati. Gara din Cluj e in renovare din 2000 si uneori pute. In fine…Am urcat in tren si ne-am trezit a doua zi dimineata, in Granada, unde ne-am propus sa vizitam Alhambra, o cetate islamica recunoscuta pentru grandoarea ei, pe care nici macar Papa n-a avut sufletul sa o demoleze, desi ar fi dorit sa distruga orice urma a prezentei musulmane

in Spania catolica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s