pentru un turist, pentru un montaniard, mai ales, nu e de ajuns poate o viata, asa, necurmata pana pe la 70 de ani, pentru a vizita toate locurile frumoase din tara. ma intreb, insa, si nu gasesc din pacate un raspuns, de ce facem misto de ceea ce am primit gratis din partea mamei natura? sau, in cazul de mai jos, de la sasi.
am ajuns, in sfarsit, week-end-ul trecut, si la cisnadioara. michelsberg. sat sasesc, fara prea multi sasi. o arhitectonica frumoasa, saseasca, dar „sasa, sasul, ce coseste” pare a fi o palida amintire in linistita asezare premontana. aflu de la un coleg sibian ca multe dintre frumoasele case ale cisnadioarei(localitate din care mai faci 10 km pana in sibiu si 4 pana la cisnadie) au fost ocupate de romani si tigani dupa ce majoritatea sasilor au emigrat in germania. asa se explica poate starea de degradare a unora dintre cele mai frumoase cladiri aflate de-o parte si de alta a ulitei principale. romanul, imi spun batand satul la pas, nu prea sfinteste locul…
principala atractie a localitatii e bisererica fortificata a sfantului mihail (sec al 12-lea). situat strategic, in varful unui deal care domina asezarea, monumentul e recunoscut ca fiind cel mai reprezentativ pentru stilul romanic din transilvania. in incinta bisericii, care are o acustica deosebita, se lauda satul ca peste vara sunt organizate concerte (aici au cantat si cei de la anathema), inregistrari sau spectacole de teatru. eu am vaga banuiala ca oamenii se lauda cu evenimente prilejuite de programul „sibiu, capitala culturala europeana” si ca nu exista, altfel, un concept de promovare a atractiilor turistice din zona. sa ma explic:
am tras la o pensiune care este foarte aproape de cetate. in restaurant n-am vazut decat revista „7 seri” (de pliante, fie si mai sifonate, cu trasee turistice, nu s-a auzit) . nici un om de-al locului, poate un ghid, nu ne-a ademenit pe carari de munte sau la ceate. zi de zi, doar doua fete introvertite, probabil localnice, serveau masa, la preturi ca alea de pe champs elysees: o ciorba, imi spun unii colegi, poate costa si 16 lei. de altfel, pensiunea nu iti ofera vreo modalitate de petrecere a timpului liber. exista o masa de tenis, aruncata intr-un depozit, insa nu si mingi de ping pong. mai au atv-uri, dar se inchiriaza la pretul de 120 de lei ora. aflu ca doar masa de revelion va fi anul acesta 300 de lei. ma gandesc la un slogan pentru turismul romanesc: „da tepe! vin oricum alti fraieri!”
intr-una dintre dimineti, am batut la poarta cetatii. era lacat. pe usa, un biletel, si-n biletel, un nr de telefon. al custodelui. sunam si, pana sa vina cheia, ne documentam in legatura cu istoria bisericii fortificate citind niste foi putrede prinse cu pioneze de un gard. nasol…apare si custodele cetatii: o tanti obosita, care in schimbul a cinci lei de persoana, ne ofera trei chei si, fara sa ne ceara vreun act de identitate sau macar sa ne faca o poza sau sa ne picteze, ca sa ne retina fetele, ne invita sa urcam singuri la cetate. ma indoiesc ca ne-ar putea recunoaste grupul de betivi matinali de la carciuma din apropiere, din care face parte si o „doamna”…
monumentul e fain, dar usor degradat. avem acces si in biserica. daca am fi niste drogati am putea pravali peste sat pietrele rotunde aduse acum cateva secole de flacai in cetate, inainte de a se insura, pentru a pregati apararea in caz de asediu. sau am putea sparge vechile plăci comemorative cu numele militarilor germani si austro ungari care au pierit în 1916 in luptele din jurul sibiului…suntem, insa, niste turisti cumsecade. facem cateva fotografii si plecam cu un gust amar. uitandu-ma la cat de jalnic arata cetatea asta, cat de indolenti sunt localnicii in privinta unei mari comori nemuncite pe care au primit-o de la sasi, raman cu o intrebare bruta: chiar suntem un popor batut in cap? trebuie sa constat, odata cu plecarea sasilor, cisnadioara a fost romanizata fortat…
Raul Chis 