indemnurile la vot sunt patetice, par sa spuna 50 la suta dintre romulani. o demonstreaza statistica, pt ca asta e de obicei rata absenteismului la fiecare scrutin. cred ca numai daca ar perora dalai lama pe tema participarii ar merge mai multa lume la urne. de ce? ne-ar spune, aratand spre o multime de politicieni, ca viermii se pot metamorfoza in fluturasi si ca intr-o viata viitoare s-ar putea reincarna in „animale bipede, fara pene si cu unghii late” (definitia omului, dupa platon). dar dalai lama nu pare interesat de ce se intampla aici. iar indemnul care vine de la animalele politice irita. iata si cele 10 motive de a nu vota pe care le-am imaginat ca fiind posibile in capul absentului (cred ca amicul meu vlad ar scrie un eseu filosofic f. bun despre absenti):
1. nu „se da” nimic
2. ii zi nelucratoare
3. ii supa pe foc
4. se taie porcu
5. candideaza multe loaze
6. „nu ne intere”
7. nu-l pot vota pe iliescu
8. ratiunea sforaie si monstrii spun povesti
9. in colegii ii frig si nu-i mancare
10. „bine-a fi oricum”
Raul Chis 
Teoretic oamenii ar trebui sa fie constienti de importanta votului si sa se prezinte la urne, pentru ca in urmatorii 4 ani sa nu se mai planga de clasa politica. Motivele pe care le-ai insuruit sunt hazlii dar poate si adevarate, insa trebuie sa fiu constieti ca de noi depinde viitorul acestei tari si pana la urma viitorul nostru. Astept rezultatele exit pollului de la ora 21.00, sper sa ne dai vesti bune.
ce insemna pentru tine vesti bune?
:)) Ei acum vrei sa-mi descoperi culoarea politica…. O sa-ti las un comment deseara dupa exit poll si o sa-ti spun daca mi-ai dat sau nu vestea buna.
Ce parere ai de „prezenta” la vot?
Ei bine, parca ai intuit ca ma voi numara printre absenti, cand ai spus ca as putea scrie despre asta. E prima mea absenta motivata (o neatentie). Evident. sila poate functiona ca un veritabil mobil in (in)decizii… aidoma seductiei, din cealalta perspectiva. Dar sunt destui care spun ca votul lor oricum nu conta sau ca n-au fost din lipsa de chef. Pentru mine, insa, lipsa chefului nu sta in picioare (parca in nicio zi nu au fost mai pline mall-urile). In traducere libera e indolenta (nu ni se cere zilnic votul). Pe de alta parte, ce sa le spui acestor „necheflii”, cat timp chiar daca s-ar prezenta la urne… ar fi ageaba. „Lasati-ma in cheful meu!” par sa-ti replice toti acesti devoratori de timp liber, de entertainment protevist, toti acesti intendenti ai clipelor labartate, cracanate si rascracanate, ai timpului inflationist, obez de prea multul lor „nechef”. Cand timpul personal intra in inflatie de clipe (a se citi: libere), persoana ta sufera o deflatie. Si inca ceva… cred ca nu ar trebui sa ne scape din vedere huzurul omului indolent, care prefera pur si simplu, fara un motiv concret, sa ingrase timpul liber cu prezenta sa masiva (masivitate data nu neaparat de corporalitate, cat de gradul lui de neimplicare in NIMIC, de gaunosenie motivationala). Colosala aceasta neimplicare in Nimic, pentru ca se racordeaza la un neant halucinant, care priveste direct persoana si fiinta intreaga a celui in cauza; iar acest neant, deschis odata cu neimplicarea in Nimic, pare sa functioneze ca o gaura neagra, care inghite tot in jurul ei, eviscerand finalmente dinspre interior integritatea persoanei. Heidegger o spunea mai comprimat:”Neantul neantizeaza!”
Exista realmente un huzur al „chipului din multime”. Suntem obisnuiti sa-l detectam doar pe al acelora ce motaie in Parlament, si cred ca ne costa de ceva vreme miopia asta. De altfel, nu suntem numai noi implicati in procesul acesta de indolenta generalizata… Franta e pe val de ceva vreme, SUA isi traieste propriile clipe de debut ale socialismului (Cat despre Marea Britanie si Germania… miopia civica e la ea acasa si pe acele meleaguri, doar ca din alte perspective). Dupa alegerile din SUA mi-am amintit brusc si oarecum violent de ce spunea taica-meu in urma cu ani buni despre „America”: „O sa ajunga cea mai comunista tara!” Abia acum am inteles pentru prima data ca zambeam ca prostul pe-atunci. De unde saracie a intuit atat de bine? Trebuie sa stau la o discutie cu el. Poate ca cei crescuti sub paradigma socialismului extrem au un fel de detector natural, un soi de „nas” pentru fenomene de masa ca acestea.
vezi aici un articol coerent:
http://www.ideiindialog.ro/articol_723/s_a_incheiat_deja_secolul_xxi.html
Ca sa inchei… noi absentam de la urne, ei din Parlament. Osmoza e perfect functionala si nu avem decat sa ne bucuram in continuare de acest canibalism. Nu pot accepta PE DEPLIN teoria conform careia ei ne paraziteaza. Nici noi nu stim inca sa sanctionam. Soljenitin sau Havel spunea (?): „Fiecare popor are clasa politica, pe care o merita”. De astia ne invrednicim (si cand spun astia, ma refer si la votantii din spatele lor, la cei ce se constituie in girantii lor). Incep sa cred tot mai mult asta… si ca sa inchei de tot, Cioran puncteaza cel mai bine agonia prin care trecem ca entitate politic-statala de atatia ani:
„Sa urlu, dar inspre cine?”
ori la fel de bine as putea cita pe bunica-mea:
„Eiii… ‘tu-te-n suflet viata”
LA MULTI ANI, RUMANULE!
scuze de naduf, e tarzie ora
sa ne traiesti, vlad!
M-am gasit si eu sa comentez…Acum la o saptamana de la vot. Dar daca tot se discuta… uite de ce nu m-am dus eu la vot: pentru ca dintre candidatii pe care i-am cunoscut nu mi-a placut niciunul, iar in cei pe care nu i-am cunoscut nu am avut incredere in niciunul. Si atunci? De ce sa ma fi dus la vot?
sofia, iti inteleg perfect motivele. chiar au fost jalnici majoritatea candidatilor. si sistemul de vot, asisderea. daca-i uninominal cum poate fi trimis in parlament un nene care se claseaza pe locul 3 in colegiul lui? nasol…