orasul perfid

Am cateva sentimente de nemultumire fata de anumite intamplari recente si stari de lucruri. Am decis sa ma eliberez de ele prin scris.

1. M-am săturat oarecum de subiectele de presă din Cluj. De ciclicitatea lor sterpa. Mi se intampla des sa fiu intrebat de amici din afara breslei de unde isi ia mass media locala informatiile. Atunci, ma gandesc imediat la Mitul eternei reintoarceri si la Nietzsche si imi spun ca la Cluj uitarea e despartita de doua articole identice. Se cauta sediu pentru filarmonica. Melcii lasa autostrada in urma. Alegerile prevestesc rotiri de cadre…Sunt teme (mai sunt si altele) care se repeta la nesfasit, pentru ca nu sanctionam repetitia. Dirijorii memoriei noastre au bagheta politica. Iar noi revenim, reamintim…Toleram, uitam…E ca si senilitatea…Mie sincer mi-ar placea sa vad mai multe articole sprintare, scrise de oameni vii, sanatosi moral, care traiesc pozitiv, care stiu sa se bucure…Presa clujeana, cu anumite exceptii, pare obosita si incrancenata…

2. M-am saturat de politicienii mierosi, de arta dedublarii cu care pacalesc ei vigilenta publicului. Ma si mir: chiar daca au guşă dublă şi ceafă groasă, putini adulatori intuiesc ca sub măştile lor se ascund de fapt grobieni care îşi râgâie îndestularea si puterea. Mi-am si zis: poporul asta isi alege conducatori dupa chipul si asemanarea lui… Şi vine campania…Vad candidaţi burtoşi, care inainte de a iesi din casa isi lasa ghiulul in serar şi isi taie mult prea marea unghie de la degetul mic…Mă întreb unde e elita tăcută prevestita de Liiceanu si Pleşu, unde ne sunt intelectualii rasaţi de la care inca mai asteaptam izbăvirea ca natie? Tot cautandu-i in diverse personaje, îmi dau seama că, de fapt, am crezut intr-un mit. Gaşca tăcută care inainte de 89 a supravietuit in biblioteci, la studiu, a rămas tributară unei realităţi paralele. Academice. Deseori, o realitate a exceselor de putere si a dorinţelor de preamărire.

3. M-am saturat de lipsa de caracter. De reflexele ticaloase ale unora dintre semenii nostri. Pentru fiecare personaj care are un oarecare succes, se gasesc cativa clevertitori care sa-l submineze. Daca mitocania si perfidia n-au miza, mizeriile se intampla doar de amorul artei. Se scuipa deja din feflex. Cum sa se comporte unii in alt fel, daca sufletele lor au fost mutilate in mediul jegos in care au trait, daca caracterul lor s-a imputit din cauza mizeriei cotidiene pe care nu au stiut sa o respinga la timp? Intr-o astfel de lume, pentru astfel de personaje jalnice, penibile, celalalt e tolerat doar daca e umil. Cazut. Debutant. Orice succes e sanctionabil. Sau catalogat drept intamplator. Iar cel care are opinii trebuie suprimat. Cu orice pret.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s