desert

Mai tineti mintea copilaria, cu marturisiri de genul „eu cand o sa fiu mare am sa devin medic, pompier doctor sau Old Shatterhand”, cu jocuri cum ar fi „de-a v-ati ascunsele”, „sotron” sau „tara, tara, vrem ostasi”, cu desene animate ca „Tom si Jerry” sau „Cartea Junglei”?

Adolescenta, cu idolii ei, cu ritmuri de rock nebun, cu tabere beligerante care la inceputul anilor 90 se ciocneau prin cluburi in numele zeilor lor – Metallica, pe de o parte, Depeche Mode, pe de alta, cu „Cel mai iubit dintre pamanteni” al lui Marin Preda, cu „Suferintele tanarului Werther” si Cioran citit pana la exasperare?…

Tineti minte dezbaterile cu prietenii, pe teme filozofice, la o masa de plastic a vreunei terase obscure de cartier, cu suc la dozator si tigari postalite cu penseta? Tineti minte regretul de a nu fi avut privilegiul tinerei generatii interbelice, care i-a avut drept modelele pe Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran sau Constantin Noica?…

Tineti minte multimile eterogene care se incolonau cu fanatism in spatele lui Corneliu Coposu sau al lui Ion Iliescu? Pe acei dizidenti ai regimului comunist care i-au asteptat toata viata pe americani si pe Regele Mihai? Pe golanii care au fortat in Piata Universitatii profetiile lui Brucan despre democratie si desteptare nationala, chiar cu pretul de a lua bocanci si bate de la mineri?

Daca tineti minte toate acste lucruri, insemna ca facem parte cam din aceeasi generatie. Eu ma intreb uneori ce modele are astazi copilaria? Monstrii desenelor animate japoneze? Ce jocuri? Pe calculator? Care sunt modelele adolescentei, ale generatiei „google”? Irina Columbeanu sau Gigi Becali? Ce se citeste, cu precadere? Carti de poker? Dar in politica? In cine mai putem sa credem? In Geoana, in Basescu? Dar in cultura? Poate in Patapievici, care balacareste poporul roman, dar care ii incaseaza banii sub forma de chenzina ca presedinte al Institutului Cultural Roman? E tot mai limpede pentru mine, e un desert al dezintegrarii spirituale si morale care s-a deschis inaintea noastra, prin care ratacim bezmetici, de ani buni, in cautarea unei oaze.