In India, imi spune colegul meu Mihai Hurezeanu, regulile de circulatie sunt rudimentare. Ma mir, stiind ca indienii sunt cate boabe de orez si cata iarba a bagat Jim Morrison…Caut pe youtube exemple si gasesc imagini dintr-oVizualizarea acestui articol intersectie foarte aglomerata. Intr-adevar, se circula la mica intelegere. Dupa principiul „lasa-ma, sa te las!”, dar in alt sens, sensul bun. Pe astfel de strazi, poti fi martorul unor scene de salon. Nu inceteaza sa te uimeasca reverentele celor de la volan, zambetele lor binevoitoare si grija pentru sfintele vaci care pasc pe contrasens firul de iarba care-a-nvins betonul.
La Cluj, stiti, regulile functioneaza doar de fata cu politia. In cel mai bun caz. Altfel, semnele si liniile de demarcatie se estompeaza, bordurile devin inexistente, pietonii fac echilibristica pe linia continua, masinile incaleca bordurile si pornesc la vanatoare de pietoni pe trotuare…Cand vocile ragusesc de atatea injuraturi, urmeaza recitalul claxoanelor…O sa spuneti ca exista si la Cluj soferi amabili…Poate ca da. Baiul este ca, de la jumatate, reverenta se transforma in gest obscen, intr-un cur descoperit. Sa va explic: azi, pe cand masinile se calcau in anvelope (povestea clasica, plouase), am incercat sa intru de pe o strada secundara pe Calea Turzii, unde masinile circulau bara la bara. La un moment dat, un tip imi face semn sa indraznesc. Am indraznit, insa m-am asigurat inca o data ca imi facuse chiar mie semn si ca nu are Alzheimer. Nu stii niciodata…Chestia asta l-a scos din sarite pe individ. Mi-a transmis un mesaj cat se poate de ardelenesc, de politicos: „pofiti, va rog, mortii ma-ti!”.
Raul Chis 