seara

Clujul imi strecoara, zi de zi, plumbul traficului greu in sange. Ploua, iar mazga imi coloreaza pantofii si pantalonii. Curtea blocului nou in care m-am mutat e ca o ulita de tara, cu noroi cand ploua, cu praf ca-n Baragan, cand e uscat si sufla vantul. Ies in cartier. Ma privesc oglindit in vitrine cum trec ca o stafie prin orasul alienat. Pe o banca, doi insi rad galagios, pasandu-si o sticla de V 33. Joaca barbut si discuta despre meciul Chelsea-CFR. Se aud claxoane nocturne de la o masina trasa in fata unei scari. E o chemare pentru o fata de la 6. Ea iese la geam si face cu mana. Ratacesc pe strazi, in drum spre supermarket. Un chistoc de tigara imi pica la doi metri in fata, aruncat dintr-o masina. Avem Kaufland. Brandul asta imi aminteste de sederea mea in Germania. De turci, romani sau albanezi, pentru ca in frumosul orasel Friedrichshafen, nemtii, fiind foarte instariti, evita supermarketurile in favoarea micilor magazine, mai scumpe, e drept, dar care vand produse bio. Kauflandul de la noi e cu pasari care ciugulesc din cereale, biscuiti si zarzavat. Cu vanzatoare triste. Cumpar berea si revin acasa, trecand pe langa un parau plin de anvelope uzate si de uleiuri, ori de resturi de mobilier. Scara nu are inca bec, ma strecor ca un ninja, lipit de pereti, in intuneric. Vecinul de deasupra finiseaza. Ma uit la ceas. E ora 22. Peretii vibreaza de la un burghiu care strapunge scrasnit betonul. Imi amintesc din nou de Germania, de curatenie, de scarile de bloc luminoase, cu flori, ca si cea a lui Hermann Hesse, din „Lupul de stepa”.