Ăl mai tare om din lume
de Victor Vlad Delamarina
Fluier, strîgăt, rîs şi ropot…
Şie să fie ? Şie să fie?
Iacă-n tîrg, „minajărie”!
O „comegie” d-a cu fiară
Şi-mprejur lumie şî ţară.
În căletcă, o măimucă
Baş ca omu mînca nucă;
Alta, blăstămată, şoadă,
Şă ţînea numa’ în coadă
Ş-alcele, mînca-le-ar focu!
Nu-ş găsau o clipă locu.
Lupi, urşi, mîtă, oi, cornuce,
Fel dă fel dă joavini sluce;
Chiţorani, arişi şi vulturi,
Dă prîn lume, dîn ţînuturi
D-elea gîbe, d-elea rele,
Feri-mă, Doamne, dă iele!
Mulce-am văz’t, pă bani, viedz bine.
Cum nu vege ori şî şine.
D’apăi l-am văzut anume
P-„ăl măi tare om dîn lume”,
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii!
Cui l-o doborî-n tărînă
Işia că-i plăceşce-n mînă
O hîrcie d-a d-o sută
Fără dă nişi o dispută.
Dar cum mi ce puni cu neamtu,
Care-n ghinţ îţ rupe lantu?
Să loviau fişiorii-n coace:
„Şiine-i? Unge-i? Care poace?”
Cînd d-odată, – iacă-amaru!
Sandu Blegia, – tăbăcaru,
Să sufulcă şî tuşeşce,
Lfngă „comegianţ” să-opreşce.
Să rîgea neamţu dă Sandu,!
Dară Sandu, fişiorandu,
Mi-l cuprinsă dă subsoară
Şî nu să lăsă cu „doară”!
Strînjie-l! Suşie-l! Zî-i pă nume!
Ălui mai tare dîn lume!
Gîfăia neamtu a sîlă,
Dar lu Blegia nu-i fu milă,
Hopa-ţupa, ţupa-hopa!
Ş-o găsît nemţoniu popa!
„Ţîne-l! lasă-l! Ia-l dă mînă!
Zdup cu neamţu în ţărînă!
„Bravo ! – Sandu să trăiască !”
Dar cînd fu să îi plăcească,
Işie neamţu : „Abăr, frace…
Nu să pringe că-i pă space!”
Vrea : că-i pungă şi că-i ceacă.
Suta zuitată s-o-facă!
„Nu ce joşi cu mine, dragă!
„Asta, viedz, în cap ţ-o bagă!
„N-ascult vorbe io şî glume,
„Cind mi-s io mai tare-n lume!
„Ş-adă suta !” Işie Blegia, ‘
„Că dă nu – ‘ţ fac prau comegia!!!”
Raul Chis 