Marea Neagra din Ungaria

In urma cu trei saptamani am incercat bazinul cu degetul, la Hajduszoboszlo, in Ungaria. Iar cum fiecare loc vizitat are un fel de shorcat in memorie, unde sunt disponibile cateva imagini relevante, senzatii sau sunete care ne vin in minte imediat atunci cand vorbim de el, eu o sa tin minte mereu ca Hajduszoboszlo insemna si un bazin cu valuri. Da, un bazin in care talazurile atrag sute de oameni care huiduie din toti rarunchii cand valurile se opresc de la buton.  Noi avem Marea Neagra si valuri infinite, insa bastinasi limitati. Stiti si voi despre ce vorbesc. Ungurii, in schimb, au invatat cum sa atinga coarda sensibila a turistilor, iar acum canta ceardas la ea. De aceea, prefer valurile din bazinul unguresc si bograciu’ la cazan, in care mi-am bagat nasul la Hajduszoboszlo.

Michael Jackson

Un fost student al UBB (Fac. de Istorie si Filozofie), Mihai Neamtu, un tip cu o frazeologie sofisticata, care te poate ameti lesne cu tot felul de cuvinte pe care nu le gasesti in DEX, a publicat recent pe www.hotnews.ro un comentariu referitor la Michael Jackson -”Declin occidental si moartea unui idol: Michael Jackson” (http://grupareaaproape.wordpress.com/2009/06/30/declin-occidental-si-moartea-unui-idol/). Am citit articolul la o zi sau doua de la moartea celui supranumit “King of pop” si am ramas perplex: n-am intrezarit din frazele alambicate nici o urma de umanitate, de compasiune, pentru un om care tocmai murise, dimpotriva, in fata mi s-a asternut parca un rechizitoriu scris cu patosul unui inchizitor de ev mediu. Neamtu nu pare sa aiba nici un fel de intelegere fata da problemele psihice pe care MJ le-a avut, desi fiind vorba de o boala, de o suferinta, umanitatea din noi ne indeamna sa il absolvim pe MJ de vina de a-si fi grabit, prin modul sau de viata, propriul sfarsit. In fond, bolnavul are capacitati limitate de a-si invinge suferinta, mai ales pe cea de natura psihica. Dupa aceea, din acest text glaciar, aflu ca pe Neamtu il nedumiresc lacrimile celor care il plang pe Michael, printre care sunt enumerati Madonna, Mandela, Barack Obama sau Adrian Năstase. Neamtu e si sarcastic vorbind de aceasta lista: “A lipsit, pesemne, doar Regina Marii Britanii…”…Eu ma mir ca lipseste Neamtu… De ce nu sunt plansi si altii? Asta il enerveaza pe individ. De ce nu e plans, de pilda, soldatul care moare in Afganistan? Dar, va intreb eu, pot fi clasificate lacrimile? Se exclud ele reciproc – cele pentru MJ sau cele pentru soldati? Nu.  Daca il plangem pe MJ avem noi, oare, cei ce traim sub influenta culturii occidentale, probleme cu stima de sine, cum pare sa sugereze Neamtu?  – “Care sunt criteriile dupa care ajungem sa onoram o personalitate publica? (…) Cum poate acelaşi Occident să-l venereze pe Ioan Paul al-II-lea, într-un deces onorat de atâţia şefi de stat, dar şi pe Michael Jackson?”  Ioi! Sa comentez asta? Mai bine nu. Citind textul filozofic am ajuns la concluzia ca MJ n-ar fi trebuit sa se lase afectat de traumele provocate de tatal sau si ca acestea nu sunt o scuza pentru deriva in care a trait. In plus, interpretandu-l pe Neamtu, am impresia ca ar fi putut sa venereze doar un Micheal Jackson filozof, un soarece de biblioteca:  “Enciclopediile spun că marii pictorii au citit dintotdeauna – pentru insipraţie şi respiraţie – multă literatură; (…)V-aş întreba însă pe fugă: câte cărţi credeţi că a citit sau măcar răsfoit Michael Jackson? Care literatură? Din câte limbi? Ce secole?”. Dar dumneavoastra, d-le Neamtu, cate cantece ati compus? Cum danseaza trupusorul dumnevoastra de filozof si cam pe ce muzica? Neamtu mai zice, surprinzator pentru un filozof care de regula nu se lasa sedus de afirmatii categorice, fiind mai degraba prietenul interpretarii, ca MJ “se îmbrăca şi se dezbrăca cu acelaşi prost gust consacrat de vedetele din Hollywood” si sugereaza ca nu i-a placut nici dansul acestuia  – “câţiva paşi încordaţi într-un ritm obositor, robotizat şi halucinant”. Neamtu pare sa nu inteleaga nici reactiile publicului “tot numai lacrimi, aplauze şi isterie…”, iar apoi, se apuca de criticat si versurile, pe care le considera simpliste…Mie, de pilda, muzica imi aminteste de transa, de irational, si de “Nasterea tragediei” a lui Nietzsche, de topirea individualitatilor intr-o masa dezlantuita de acelasi ritm, de aceeasi muzica. E limpede ca la concertele lui MJ lumea nu participa pentru a face analize de continut sau critici ale pasilor de dans…ci tocmai pentru a se dezlantui, pentru a visa, pentru a simti si, de ce nu, pentru a-si reprima ratiunea macar pret de cateva cantece.  Din acest text aflam, in sfarsit, si care sunt, cum zice Nemtu,  “adevaratele valori”. Groaznic. A trebuit sa se nasca Neamtu sa ne lumineze, sa dam nas in nas cu adevaratele valori, sa ne ofere domnia sa reperele decentei si normalitatii!! Potrivit acestora, poate Michael Jackson ar fi trebuit sa citeasca filozofie – Platon, Schopenhauer sau Kierkegaard -, sa se imbrace cu costume clasice, sa se tunda scurt si sa-si lase favoriti, sa se insoare la 25 de ani, sa faca copii, burta, sa cante muzica bisericeasca, sa vorbeasca in pilde si sa danseze decent, batand dintr-un picior, discret, pe sub masa. Publicul lui ar fi trebuit sa stea la locurile lui, in liniste, sa aplaude uniform, nici prea tare, nici prea moale, iar eventualii turbulenti sa fie scosi din sala de bodyguarzi.

p.s. Mereu m-am intrebat la ce sunt bune cartile, literatura si filozofia halite in cantitati industriale, daca ele nu-ti dau suflet, bun simt, toleranta si nu te ajuta sa iubesti?

www.voluntariat.ro/vso

Pro Vobis Centrul National de Voluntariat vine cu o oportunitate unica de voluntariat, printr-un proiect international derulat de o organizatie caritabila din Anglia. Stagiile de voluntariat sunt organizate in 40 de tari, si au o durata de 1 -2 ani. Specialistii recrutati ca voluntari la nivel international ajuta organizatii caritabile care lucreaza acolo in scoli, spitale sau institutii sa invete din experienta lor si sa aiba servicii mai eficiente pentru categoriile vulnerabile de populatie – persoane cu handicap, HIV, minoritati etc.

www.voluntariat.ro/vso