adio, felix!

sambata la amiaza, felix. “javra, ai iesit la plimbare?”- intreaba o “doamna” mai acra ca muraturile. prin fata ei tocmai trece un tip cu un catelus foarte dragalas. omul are replica: “javra esti tu!”. femeia, ce sta copita peste copita, da sa zica ceva, dar nu reuseste sa scoata decat un guitat. in bazin, la 4 metri de mine, povestesc doi indivizi cu ceafa groasa, ce sigur s-ar inneca in apa mai adanca, din cauza lanturilor groase pe care le poarta la gat. imi spun ca daca nu se duc la fund, atunci poate-i trazneste. unul (cu isus tatuat pe brat) vorbeste de  “combinatii” si injura des, cu voce baritonala. injura si injura. cedez. imi schimb locul. un grup de 4 malaci sar “bomba” in bazin, stropindu-i pe toti cei din jur. pensionarii fac ciocul mic. alte lighioane de balta – baieti imberbi, de la tara – inoata ca urmariti de rechini, stropind in stanga si-n dreapta. urla. miauna. un copil face pipi in apa, de pe marginea bazinului. imi propun sa nu imi mai bag nasul in apa. altii, insa, nu se sinchisesc. realizez ca romanii sunt grasi. cei mai multi barbati trecuti de 30 de ani fac furtuni de grasime, la orice miscare. curge slana de pe ei. dar halesc si cu mainile, si cu picioarele, mici si cotlete, stand  grei pe paturile lor tesute la razboi. in ce tara traim? adio, felix!

moartea opreste radarul

nu mai funtioneaza radarele fixe. stiti asta.  din acest motiv, pe drumul spre oradea se circula, vorba aia, cu caramida pe acceleratie. au loc depasiri agresive. la volanul unor masini de bani gata, putoi teribilisti caraora le umbla gagicile-n gaci la 100 de km pe ora stau bara-n bara cu mine si ma depasesc pe linie dubla. pana si tir-urile fac slalom in trafic. unele intra pe contrasens, obligand soferii minusculelor masini care vin din sens opus sa traga pe drepta. motociclete nervose, de-alea care transporta potentiali donatori de organe, zumzaie pentru o fractiune de secunda in dreptul meu, pentru ca mai apoi sa dispara cu 160 de km pe ora.  am ajuns viu la oradea. bogdaproste! am cumplitul sentiment ca pe strazile acestei tari e o anomie totala. fiecare poate sa omoare pe cine vrea. e ca si cum ai lega 10 cretini la ochi si i-ai lasa sa traga la intamplare cu pistoalele. nu stiu unde e politia.  eu, pe nenorocitii care conduc ciobaneste, i-as biciui pur si simplu. duminica, pornesc spre cluj. circul in coloana cam cu 80-90 de km  pe ora. de fiecare data cand e o portiune de drum drept, vreo 4-5 soferi isi pierd rabdarea. depasesc. se creeaza haos. n-am vazut asa ceva decat in romania. coloana trece, cu tot spectacolul asta lugubru, pe langa doua masini ale politiei rutiere care stationeaza intre doua localitati. politistii stau la taclale, cu spatele la trafic.  coloana se sparge cativa km mai spre cluj. radarele fixe nu mai functioneaza. au amutit. ma joc cu cuvintele: “moartea citeste ziarul”, “moartea opreste radarul”…

casa de marcat nu e acasa…

cald. sete. intru la un supermarket in oradea. inhat o apa minerala de pe un raft, doua nuci de cocos si inghetata. ajung la casa. incruntata, doamna de la casa de marcat ma legitimeaza: “legitimatia va rog!” – se rasteste ea imperativ. ma gandesc sa ii dau legitimatia ratuc. sau sa i-o dau pe aia de la bcu? am nimerit la politie? nu. doar la un magazin aiuristic. si la cluj exista hale de-astea in care mi-am zis ca n-o sa mai calc vreodata. dar mi-e prea sete sa plec. un tip care sta la rand imi imprumuta o legitimatie. “nu e a mea”, zice, “ca mie n-au vrut sa-mi dea. e a lui nevasta-mea”. no, poftim! iau legitimatia, iar vanzatoarea spune sictirita ca nu pot cumpara apa minerala. “ba pot”, ma rastesc eu, “uite banii!”.  “apa se da la bax”, raspunde femeia, dandu-si ochii peste cap. “nu fac scandal, nu fac scandal”, imi repet in gand. mi se deschide gura si m-aud spunand: “scuzati-ma ca incerc sa va dau bani. pastrati apa, v-o fi sete!”.  platesc si plec. doua matahale in usa: “factura!”, se rasteste un cioban. ii dau factura si pune o stampila. solicitant job! in locul patronului, eu nu l-as lasa pe asta nici sa spele buda. de fapt, insusi patronul ar trebui sa lucreze intr-o buda. nu se intampla asta, pentru ca cei mai multi romani sunt ca el.  altfel, i-ar tapa hala cu injuraturi si reclamatii.

p.s. nucile de cocos erau stricate