bicicleta vs masina

Daca suntem putin mai cu ochii-n patru la ce se intampla pe aglomeratele strazi din Cluj, vom constata ca, hai sa zic, 8 din 10 masini cara doar o singura persoana, adica pe sofer (ma simt si eu uneori cu musca pe caciula). Huzur maxim! Un ins intr-un vehicul de 5 locuri! Partea proasta e ca acest nabab pe patru roti creaza nu numai aglomeratie pe sosea, ci si noxe si poluare fonica, mai ales daca are rabla. Unii produc si rahat pe gura, ca sunt badarani. In plus, cheltuie bani de benzina. Si pentru ce? Sa mearga cu 13 km pe ora? Pe urma, daca esti cu autoturismul si nu cu o masina de tocat carne, nu bei la volan, nici macar o bere. Ceea ce insemna ca treci cu ochii inschisi pe langa terase, ca un frustrat ce esti. Recapitulam. Ce produce un sofer? Raspuns: inghesuiala, noxe, zgomot, frustrare, mitocanii. Doar ca un cur puturos sa nu se miste pe betele infipte-n dansul! La toate astea sa mai adaugam ca mersul excesiv cu masina insemna sedentarism. Sedentarism insemna boala. Boala insemna indispozitie. Indispozitie insemna scandal. Scandal insemna moartea pasiunii. Analizand toate aceste neajunsuri, mi-am cumparat bicicleta.

Nu trece saptamana sa nu ma duc la serviciu cu bicicleta macar de doua ori. Bicicleta mea are un om putere. Fac vreo 30 de minute pe drum. Pot opri la o cafea dimineata in centru (fara sa caut disperat loc de parcare) si la o bere seara, cand ma intorc. Acum, cersetorii ma lasa in pace la intersectii. Ca si cum al de circula cu bicicleta n-are dupa ce bea apa Va dati seama cum sunt priviti biciclistii de unii…Daca sunt priviti, pentru ca pe sosea e chiar periculos pentru al de da la pedale, cu atatia soferi expansionisti. Dar nici nu poti sa circuli cu costum de motociclist, nu?…:) Asa ca solutia e sa te dai cu biti pe trotuare…Culmea, pistele de bicilete de pe Eroilor mereu sunt blocate de masini sau, in cel mai bun caz, de pensionari. “Ce naiba”, ma intreb, “scrie undeva pista pentru pensionari”? Ma rog, nu exista inca cultura asta a ciclismului. In Olanda exista mai multe biciclete decat biciclisti, iar in Germania aveam un vecin de 98 de ani care se dadea cu bicicleta. Aici, batranii si si ai de varsta a doua par sa prefere in locul bicicletei, dricul…In fine, experienta asta cu bicicleta imi aminteste foarte tare de copilarie si de Pegas-ul cu care am facut eu sport extrem pe dealurile din satul bunicii. Dar asta e o alta poveste…

consuma produse de cluj!

Realitatea TV Cluj trimite o noua provocare in eter, dupa campania mea, “Energia Verde”: „Produs de Cluj”. De ce nu de Olanda, Turcia sau Bulgaria? Pai cum? Sa crape Miorita romanului sau capra bulgarului? Iata inca o initiativa relevanta pentru oras care vine de la RTV Cluj. Astept astfel de proiecte si din partea altor institutii de presa. Dar mai ales din partea APPC. As mai spune ca invectivele cu care unii au primit aceasta campanie nu ii onoreaza deloc. La Realitatea TV Cluj am pornit un motor civic. Si functioneaza. Restul e viermuiala.

esti ceea ce scrii(?)…

“Ziaristii seamana cu textele lor”, mi-am zis intr-o zi, citind o stire care m-a oripilat. Exista sau nu aceasta filiatie, nu stiu exact, dar omul asta se autodecripta prin scris. De aceea, cred ca a scrie e un risc. De ce? Pentru ca e cea mai eficace metoda de a spulbera aparentele, de a te autodemasca. Asta inseamna ca daca ai valori proaste, daca esti ticalos sau sarac cu duhul, a scrie nu iti e de nici un ajutor. Dimpotriva, daca ai valori proaste sau esti ticalos, vei cauta mereu intriga, florile raului…

crapa sticla

Cand il urmaresc la tivi, am mereu senzatia ca tine intr-o mana sub masa un bici, iar in cealalta, o mitraliera. Retorica lui inspumata in coltul gurii, privirea care piseaza sticla, dand fiori reci psihiatrilor, dintii care scrasnesc cuvintele, adevarurile absolute pe care le propaga in eter, pana la Dumnezeu si inapoi, ma umplu de admiratie. Ba nu. De veneratie. Pe langa el, ceilalti invitati in platou par sa faca ori gargara, ori exercitii ale corzilor vocale. Se incrunta…isi  da ochii peste cap…vomeaza profetii lugubre…Da violent din maini sa alunge ca pe niste muste de tomberon cuvintele interlocutorului…Ai zice ca omul risca un hertz atak in orice moment. E atat de incordat sa trimita mesajul din arcul gandirii sale, incat mai iti vine sa crezi ca la toate emisiunile la care e invitat e si SMURD-ul prin apropiere. Intr-adevar, e un model, pentru noi toti. E voievodul de gazeta bun de orice, la orice. E un Dalai Lama al presei, e alfa si omega. Despre cine o fi vorba?

vai si-amar

mi-e sila de cei care nu cred in nimic. de oamenii cu copita despicata. de oamenii-draci. de cei care isi pun rahatu necredintei in prastie si trag in orice are un sens bun.

adio, felix!

sambata la amiaza, felix. “javra, ai iesit la plimbare?”- intreaba o “doamna” mai acra ca muraturile. prin fata ei tocmai trece un tip cu un catelus foarte dragalas. omul are replica: “javra esti tu!”. femeia, ce sta copita peste copita, da sa zica ceva, dar nu reuseste sa scoata decat un guitat. in bazin, la 4 metri de mine, povestesc doi indivizi cu ceafa groasa, ce sigur s-ar inneca in apa mai adanca, din cauza lanturilor groase pe care le poarta la gat. imi spun ca daca nu se duc la fund, atunci poate-i trazneste. unul (cu isus tatuat pe brat) vorbeste de  “combinatii” si injura des, cu voce baritonala. injura si injura. cedez. imi schimb locul. un grup de 4 malaci sar “bomba” in bazin, stropindu-i pe toti cei din jur. pensionarii fac ciocul mic. alte lighioane de balta – baieti imberbi, de la tara – inoata ca urmariti de rechini, stropind in stanga si-n dreapta. urla. miauna. un copil face pipi in apa, de pe marginea bazinului. imi propun sa nu imi mai bag nasul in apa. altii, insa, nu se sinchisesc. realizez ca romanii sunt grasi. cei mai multi barbati trecuti de 30 de ani fac furtuni de grasime, la orice miscare. curge slana de pe ei. dar halesc si cu mainile, si cu picioarele, mici si cotlete, stand  grei pe paturile lor tesute la razboi. in ce tara traim? adio, felix!

moartea opreste radarul

nu mai funtioneaza radarele fixe. stiti asta.  din acest motiv, pe drumul spre oradea se circula, vorba aia, cu caramida pe acceleratie. au loc depasiri agresive. la volanul unor masini de bani gata, putoi teribilisti caraora le umbla gagicile-n gaci la 100 de km pe ora stau bara-n bara cu mine si ma depasesc pe linie dubla. pana si tir-urile fac slalom in trafic. unele intra pe contrasens, obligand soferii minusculelor masini care vin din sens opus sa traga pe drepta. motociclete nervose, de-alea care transporta potentiali donatori de organe, zumzaie pentru o fractiune de secunda in dreptul meu, pentru ca mai apoi sa dispara cu 160 de km pe ora.  am ajuns viu la oradea. bogdaproste! am cumplitul sentiment ca pe strazile acestei tari e o anomie totala. fiecare poate sa omoare pe cine vrea. e ca si cum ai lega 10 cretini la ochi si i-ai lasa sa traga la intamplare cu pistoalele. nu stiu unde e politia.  eu, pe nenorocitii care conduc ciobaneste, i-as biciui pur si simplu. duminica, pornesc spre cluj. circul in coloana cam cu 80-90 de km  pe ora. de fiecare data cand e o portiune de drum drept, vreo 4-5 soferi isi pierd rabdarea. depasesc. se creeaza haos. n-am vazut asa ceva decat in romania. coloana trece, cu tot spectacolul asta lugubru, pe langa doua masini ale politiei rutiere care stationeaza intre doua localitati. politistii stau la taclale, cu spatele la trafic.  coloana se sparge cativa km mai spre cluj. radarele fixe nu mai functioneaza. au amutit. ma joc cu cuvintele: “moartea citeste ziarul”, “moartea opreste radarul”…

casa de marcat nu e acasa…

cald. sete. intru la un supermarket in oradea. inhat o apa minerala de pe un raft, doua nuci de cocos si inghetata. ajung la casa. incruntata, doamna de la casa de marcat ma legitimeaza: “legitimatia va rog!” – se rasteste ea imperativ. ma gandesc sa ii dau legitimatia ratuc. sau sa i-o dau pe aia de la bcu? am nimerit la politie? nu. doar la un magazin aiuristic. si la cluj exista hale de-astea in care mi-am zis ca n-o sa mai calc vreodata. dar mi-e prea sete sa plec. un tip care sta la rand imi imprumuta o legitimatie. “nu e a mea”, zice, “ca mie n-au vrut sa-mi dea. e a lui nevasta-mea”. no, poftim! iau legitimatia, iar vanzatoarea spune sictirita ca nu pot cumpara apa minerala. “ba pot”, ma rastesc eu, “uite banii!”.  “apa se da la bax”, raspunde femeia, dandu-si ochii peste cap. “nu fac scandal, nu fac scandal”, imi repet in gand. mi se deschide gura si m-aud spunand: “scuzati-ma ca incerc sa va dau bani. pastrati apa, v-o fi sete!”.  platesc si plec. doua matahale in usa: “factura!”, se rasteste un cioban. ii dau factura si pune o stampila. solicitant job! in locul patronului, eu nu l-as lasa pe asta nici sa spele buda. de fapt, insusi patronul ar trebui sa lucreze intr-o buda. nu se intampla asta, pentru ca cei mai multi romani sunt ca el.  altfel, i-ar tapa hala cu injuraturi si reclamatii.

p.s. nucile de cocos erau stricate

11…

O masina goneste pe sosea in oras. Cu 130 de kilometri pe ora. Politistilor de la colt li se arde radarul, ca-n filmele americane, iar unuia ii zboara chipiul. Cand isi vin in fire, oamenii legii sar in masina, pornesc girofarul, apoi soferul invarte cheia in contact. Masina scartaie din toate incheieturile, scuipa fum, se da de ceasul mortii. Nu porneste (trecand pe acolo, doi pustani rad de li se scutura soricii). Masina nu mai are benzina. N-au dat aia de la minister. Apoi, unul dintre politisti intra intr-o librarie. Cere 10 coli ministeriale, un creion si o ascutitoare (la sectie nu s-au mai primit consumabile de saptamani bune). Are de scris rapoarte. Daca tot nu are benzina, se ocupa de hartagorii. Apoi, prin statie se anunta un jaf la banca. In capatul celalalt al orasului. “Luati troleul” – urla comisarul sef. Echipajul se conformeaza. Politistii isi cumpara bilete dus-intors, ca n-au barter cu ratucu. Troleul inainteaza greu prin jungla din trafic. Soferul injura si scuipa des. Din cand in cand, ii pica “coarnele” de pe fire. Interventia e acompaniata de alte injuraturi si de claxoanele masinilor blocate. “…tu-va civilizatia voastra de ardeleni!!”, urla soferul nadusit.  Politistii transpira in palme. Ajung, in sfarsit, la banca, dupa 45 de minute. E liniste. Canta pasarelele. Inauntru, plin de lume. Moarta. O pensionara, impuscata in cap, sta langa un alt batran, cu beregata taiata, care e chiar agentul de paza. Omul tine in mana inclestata un baston de cauciuc. Pe jos e lungit trupul unui bancher cu ceas de aur. O pisica ii mananca din nasul borcanos. Din picaturile de sange care i se preling pe coltul gurii se infrupta o musca verde-albastra, de gunoi. Casierita a fost strangulata cu firul de telefon. In maini tine un pumn de euro, iar cu barbia se sprijina pe butonul rosu. Un martor ciuruit cazut peste un caine cu fundita rosie, teapan si el, tine mana inclestata pe telefonul mobil. Formase “11″…