(Si) Tu, Ardeal(?). 2. Societatea labila

Civic vorbind, orasul asta sufera de bruxism. Se decompenseaza nervos prin scrasnete de dinti. Noaptea. In pijamale. Ma refer la putinii clujeni vii, nu la cei care pleaca de la job-uri insipide in vile sau blocurile cu 10 etaje, deopotriva, ca in niste cimitire ale constiintei. In Ardeal, de la revolutie incoace n-a existat nici o zvacnire civica, nici o tresarire a comunitatii, nici o lupta dincolo de interesul egoist, personal. N-am vazut nici un obiectiv generic, nici o viziune articulata a unui grup. La Bucuresti macar au fost golani. Monarhisti si socialisti. La noi, s-au amestecat complice toate valorile. In 89, cateva sute de revolutionari curajosi, majoritatea intelectuali rasati, au luat bagheta dirijorului, au incasat gloante, apoi au realizat ca trebuie sa dirijeze un oras surdo mut. Ardelean. Acum, exista smecheri, unii securisti, care fac misto de monumentele ridicate in Piata Unirii. Le zic “La p…le”. Cata nesimtire! Ce obraz gros! De ardelean? Spiritul gregar a inflamat orasul. Pardon. Ce tampenie! De fapt, orasul asta nu s-a trezit niciodata. Ales iar si iar, doar pentru gargara nationalista desueta, Funar a fost simbolul ratacirii Clujului. Ciolanele lui, din sala de sedinte a consiliului local, n-au stat in gat “capitalei” Transilvaniei. Dimpotriva. S-a ras la biserica, unde poporul constiincios se pregateste si acum de lumea cealalta, ratand-o sistematic pe cea de aici. Daca strada ta are gropi, iti pasa. Daca ai impozite mai mari, te doare. Daca platesti taxa auto, au! Tu, tu, tu. Tu si proximitatea, ca in lumea animala. Restul e neant, alta tara. Mai ajung pe la receptiile obligatorii si am de fiecare data revelatia ca din cauza mahmurelii civice, o mana de oameni conduc orasul fara sa aiba parte de nici un control. Capitala Ardealului. Bravo!

(Si) Tu, Ardeal(?) 1. Un oras cur(b)at

Nu pot sa iau in serios dihotomia “ardeleni vs regateni” cand iarba manastureana e naclaita de voma, ambalaje si mucuri de tigara. Ma plimb ingretosat prin cartier, prin tara lui “e multi”, iar la BIG e si mai rau – in gangul mascatilor de la BT pute a urina, iar in zona UPC gunoaiele par a fi imprastiate de betivi care cad pe scari cu galeata de gunoi. Deja pantofii imi sunt plini de praf (nu ca in alte tari, bla, bla, bla), traiasca firmele cu maturoaie! Dintr-o Dacie intoxicata de manele, un muc de tigara gratios zboara prin dreptul nasului meu de pieton. Nu ca n-as fi vazut gesturi de-astea si la case mai mari, si la masini mai tari. Cainele din vecini latra mut, ca era deranjant si i-o fi luat careva piuitul cu vreo doctorie, numa asa, din razbunare sau poate la misto. Topaie in lant si mimeaza latratul, ca un surdo mut. Da, frate, clujeanul iubeste animalul. Din galantar. Oamenii pe care-i intalnesc pe strada sunt, in general, cand distrusi, cand suparati, cand raniti intr-o aripa de V33. Incerc sa ma uit la pisici, pentru ca depresiile “se ia”. Zgomot vesel de baros imi acompaniaza vecinul chefliu ce pune muzica de la el pentru trei scari si o terasa. Un bun gospodar, isi remodeleaza apartamentul. O zi, doua, o saptamana, o luna, bubuie. Molozul in saci albi, pun ramasag, e la loc cu verdeata, in Faget, acolo unde nici o Garda de Mediu nici nu vede, nici n-aude. Cica, pe aici e mai curat decat la mitici. Cluj-Napoca, oras curat! Hai sa mori tu!

Geoana si cu Gusa, filati de pe tusa

Zvonuri cu iz de credibilitate spun ca Mircea Geoana i-a evitat astazi la Cluj pe cei care traiesc cu ideea (impresia?)  ca l-au asezat in jiltul PSD: Ioan Rus si Vasile Dancu. Intre fostii prieteni s-a interpus un nou strateg pe Transilvania, umbra lui Geoana astazi la Cluj, Cozmin Gusa. Prin aceasta miscare, Geoana nu risca sa piarda doar sansa de a se impaca cu liderii Grupului de la Cluj, dar a reusit sa starneasca si o reactie virulenta a lui Ion Iliescu, care a declarat pentru hotnews ca PSD n-are nevoie de  serviciile lui Gusa:  “Nu avem nevoie de mercenari in partid. Ar fi o mare greseala sa apelam la strainasi si la mercenari“.

Exemplul personal. Basescu sa ia credit!

Presedintele Basescu incurajeaza poporul sa contracteze credite pentru ca, in acest fel, anticipeaza el, vor scadea dobanzile. E ca si intr-un asalt pe campul de lupta: cei din linia intati vor crapa, rapusi de gloante, dar celor din urma li se promite ca la final o sa manance un mic si o ciozvarta, desi intr-un razboi nu se stie niciodata cine mananca la urma si cine este halit. Pentru a fi mai convingator, asteptam ca presedintele Basescu sa fie cel care se imprumuta lovelele, spre bucuria bancherilor si spre disperarea nevestei.

Mitica, tapul ispasitor

La Cluj se vorbeste cu parul zbarlit de nocivul microb de Dambovita, care ar fi mortal pentru bunele moravuri de Ardeal. Asa scriu ziarele din Cluj. Zice-se ca sudul e un taram al pierzaniei, de unde clujeni altadata valizi, in special politicieni, se intorc mutanti moral. Imi vin in minte mai multe exemple de oameni politici plecati de aici si carora anumite ziare le-au gasit aceasta scuza fatalista. N-au avut incotro. Ei erau baieti buni, dar s-au lasat corupti de Mitica. Pe politicieni, ii stiti si voi.  Nu-i  nominalizez. Bucurestiul are la Cluj imaginea unui malaxor care toaca laolata as-zisi puritani de Cluj, lichele locale si neamuri de traista venite de pe te miri unde, asa ca fiind comozi nu mai cautam alte explicatii suplimentare cand clujeni de-ai nostri intorsi din capitala se scarpina in cur la biserica. Spunem, pur si simplu, ca “ai nostri”, pe care ii investim cu atribute care mai de care mai nobile, sunt pervertiti de Capitala. Ieri erau buni, dar azi au ajuns pe Dambovita niste rebuturi umane. Cred, insa, ca noi, clujenii, ne admiram de prea multa vreme intr-o uriasa oglinda, nestiind ca oglinzile produc teribile iluzii. In fond, asa si-a gasit si Narcis sfarsitul, nu? Dar despre miturile de sub Feleac voi scrie cat de curand.